Ziua 36, 37, 38, 39, 40, 25-29 august 2007

(36)Oradea-Cluj Napoca; (37)Cluj Napoca- zi de pauza; (38) Cluj Napoca-Tg. Mures-Sovata;(39)Sovata-Gheorgheni-Lacu Rosu; (40)Lacu Rosu-P. Neamt-Bacau

Drumul de la Oradea la Cluj a fost fara probleme. Poate doar caldura din prima parte a zilei si aglomeratia de pe sosea ne-au dat putin de furca dar experienta ne-a ajutat sa trecem si peste acestea. Vreo 2-3 dealuri de cativa kilometri lungime si panta de 10%(cel putin asa scria pe indicatoare) au fost punctele cheie ale etapei. De la Huedin spre Cluj intram in zona de ploaie. Mergem pana aproape de Cluj in urma ploii. Rulam incet parca sa nu atragem atentia norilor de deasupra. Mai sunt vreo 10 km pana in oras si nu scapam de ploaie. Ne echipam rapid iar la intrarea in oras ne-a plouat cum nu ne-a plouat niciodata de cand mergem pe biciclete. Circulatia la intrarea in Cluj era blocata de siroaiele de apa ce se scrrgeau pe strazi. Cateva masini au ramas chiar blocate in baltile unde apa avea spre jumatate de metru adancime. Echipamentele noastre de ploaie au fost testate la maxim acum, dar au facut fata cu brio. Mergem san e cazam la acelasi hotel la care am stat si la plecare dar, din pacate, nu mai sunt camere libere. Gasim pana la urma in alta parte. Hotaram sa ramanem a doua zi in Cluj la un prieten al lui Dan care s-a oferit san e cazeze la el, pentru a ne odihni si a ne usca hainele ude. Era oricum anuntata ploaie in continuare si chiar asa a si fost. Deci, ziua 37 a fost o bine-meritata (zicem noi) zi de pauza in care am nu ne-am mai trezit la prima ora dimineata. Am stat cu gazdele noastre povestindu-le aventurile noastre de prin Europa.
Odihniti, pornim in a 38-a zi cu destinatia Tg. Mures. Ne propusesem sa facem etape mai scurte si sa ajungem in Bacau in 4 zile dar dorul de casa si vremea buna ne-au dat din nou putere si am scurtat traseul la 3 zile. Asadar am pedalat vreo 170 km pana in Sovata unde am avut timp seara sa vizitam si statiunea cu imprejurimile Lacului Ursu. De la Sovata pornim in a 39-a zi spre Lacul Rosu. Avem cam 100 km de pedalat. Este ultima etapa de munte a turului cu Pasurile Bucin si Pangarati(Bicaz), ambele de aproape 1300 m altitudine. Catararea pe pasul Bucin se desfasoara pe lunginea a aproape 22 km din Praid. Panta nu este prea inclinata, soseaua foarte buna iar peisajul foarte frumos. Ni se facuse din nou dor de munte. Nu i-am mai vazut din Austria. Ajungem in varf unde este destul de frig. Coboram apoi in viteza spre Gheorgheni. Aici soseaua este foarte proasta. Iesim din oras iar dupa cativa km incepe catararea pe cel de-al doilea pas al zilei, Pangarati(Bicaz). 8 km lungime pe o diferenta de nivel de vreo 350 m. Din varf coboram apoi 9-10 km pana in Lacu Rosu unde ne cazam. Ajungem destul de devreme, pe la ora 15. Asteptam cativa prieteni ciclisti care s-au hotarat sa vina din Bacau pentru a ne intampina si a ne insoti in ultima etapa a turului.
Ultima zi! Astazi vom fi acasa. Sosirea noastra “oficiala” este programata la ora 15 in fata Prefecturii Bacau. Pornim deci dupa micul dejun pe la ora 9:30 la vale prin Cheile Bicazului spre Bicaz si Piatra Neamt. Este frig si ceata (12 grade). Frigul ne-a insotit in prima parte a zilei, abia dupa 60 km, in Piatra Neamt renuntand la jachetele de vant. Mergem cuminti spre Bacau insotiti de cei doi prieteni. Avem o medie foarte buna. Nici pause nu am facut prea des. Dupa vreo 90 km intram in sfarsit in judetul Bacau, regiunea noastra pe care am incercat atat cat am putut noi s-o facem cunoscuta in tarile pe care le-am vizitat in periplul nostrum prin Europa. Ne dam seama ca suntem cam cu o ora in avans fata de graficul stabilit, asa ca ne oprim la un suc in Buhusi pentru a mai trece timpul. Ne urcam din nou pe bicicletele noastre dragi care s-au dovedit a fi mai fiabile decat ar fi crezut multi si pedalam linistiti intr-un ritm lent spre Bacau. Nu vrem sa intarziem dar nici sa ajungem prea devreme. Emotiile noastre cresc cu cat ne apropiem de casa. In cateva clipe vedem parca “filmul” a aproape o luna si jumatate si 4500 km pedalati pe batranul continent unde am traversat 8 tari (incluzand si Romania). Intram in oras. Aglomeratie. Ne apropiem de Prefectura, locul de unde pe 21 iulie plecam increzatori sa “cucerim” Europa. Aic suntem intampinati cu aplauze de prieteni, rude, sotii, colegi de la club si ziaristi care au incercat pe tot parcursul expeditiei sa tina la current bacauanii cu ceea ce se intampla cu noi si pe unde am mai ajuns. Emotiile ne coplesesc. Sarbatorim sosirea noastra cu cateva sticle de sampanie. Suntem felicitati de catre toata lumea. Dam si cateva declaratii “la cald” in fata camerelor TV iar apoi ne retragem la sediul clubului unde mai stam vreo ora impreuna. Apoi…acasa! In final, putem spune ca tot efortul a meritat din plin. 90 % din scopurile expeeditiei au fost indeplinite si, spunem noi, am reusit pe acolo pe unde am fost sa facem o imagine cat se poate de pozitiva Romaniei si Bacului in special. Multumim toturor celor care au facut sa fie posibila aceasta actiune, in primul rand Consiluilui Judetean Bacau si domnului presedinte Dragos Benea, tuturor celor care au avut incredere in noi, care ne-au sustinut si pe care credem ca nu i-am dezamagit, mass-mediei care a mediatizat actinea noastra. Speram ca, prin ceea ce am facut noi sa constituim un exemplu pentru generatiile de tineri ce vin in urma noastra. Multumim clubului de turism “Veniti cu Noi” care ne-a sustinut din toate punctele de vedere, domnului presedinte Remus Lupu si tuturor colegilor de club.

Pasul Pangarati(Bicaz)

ziua 35, vineri 24 august 2007

Szolnok-Oradea(160 km)

Pornim destul de dimineata spre est, in continuare pe soseaua nr. 4. Stim in seara asta ar trebui sa dormim pe pamant romanesc si asta ne da forte nebanuite. Pedalam astazi cu un singur gand in minte: vom respire aer romanesc. Parca niciodata nu am simtit mai tare dorul de casa, de Romania. Nici oboseala acumulata in atatea zile nu o mai simtim. Kilometri trec parca pe nesimtite. Lasam la Puspokladany soeaua nr. 4 care merge in continuare spre Debrecen, noi facand dreapta spre Oradea. In sfarsit apare si vama. Dincolo e Romania! Intram fara probleme in Bors, prima localitate romaneasca. Traim un sentiment ciudat: nu am mai vazut de aproape o luna si jumatate reclame si tot felul de indicatoare cu inscrisuri romanesti. Din pacate ne izbim si de calitatea destul de precara a soselelor de la noi, dar e bine… suntem acasa! Dupa ce mancam ceva mai facem si cei vreo 15 kilometri pana in Oradea unde ne cazam la un mic hotel de la marginea orasului.

Home, sweet home...

ziua 34, joi 23 august 2007

Budapesta-Szolnok (115km)

Astazi vizitam Budapesta. Oras mare si frumos. Dimineata am fost serviti la micul dejun de catre o unguroaica care s-a nascut in Satul Mare dar acum traieste in Budapesta. Am avut un sentiment ciudat cand a inceput sa vorbeasca cu noi in romaneste. Nu stiu, dupa atatea zile in care am vorbit romaneste doar intre noi suna oarecum ciudata sa auzim pe cineva strain vorbind limba noastra maternal. Pornim la drum.Este cald. Trafic aglomerat. Mergem printre masini spre Podul Elizabeth peste care trecem Dunarea spre centrul orasului. Facem cateva fotografii cu podul si cu o cascada frumos amenajata chiar la intrarea pe pod. Ajungem si la primaria orasului unde suntem primiti de insusi primarul, care este foarte incantat de intalnirea cu noi. Am fost foarte surprinsi cand am vazut cate lucruri stia domnul primar despre Romania si chiar despre Bacau. Am stat. cred, peste o ora de vorba cu dansul. Ne continuam apoi drumul spre iesirea din oras. Temperatura este foarte ridicata. Suntem putin ingrijorati deoarece soseaua pe care mergem spre Szolnok arata exact ca o autostrada. Iar temerile noastre s-au dovedit a fi bine intemeiate. Dupa ce am mers vreo 20-30 km am fost invitati de catre politie sa parasim drumul national si sa mergem pe o sosea care serpuia prin mai multe sate spre Szolnok. Noroc ca nu am luat si amenda. Ajungem in sfarsit, spre seara la Szolnok unde ne cazam la un hotel unde receptionerul vorbea foarte bine romaneste. Era absolvent al facultatii de limbi straine, sectia romano-italiana. Tot aici la hotel am stat de vorba cu o familie stabilita in Germania, doamna fiind nascuta in Sibiu. Mergeau la o nunta a unor prieteni in Romania. Am stat seara la un pahar de bere impreuna cu ei unde ne-au povestit foarte multe despre Germania si nemti in general. Mergem apoi sa ne odihnim. Suntem obositi dar avem moralul ridicat. Maine vom intra in Romania.

Budapesta.

ziua 33, miercuri 22 august 2007

Gyor-Budapesta (100km)

Astazi, una din cele mai plictisitoare etape. Nici nu prea sunt multe de spus. Rulam vreo suta de kilometri pe soseaua nationala nr. 1. Afara este o caldura sufocanta. Drumul este drept si plictisitor. Toata ziua avem parte de un up and down continuu. Ne apropiem de casa si nu stim ce sa facem sa treaca mai repede sutele de kilometri ale teritoriului Ungariei. In afara de Budapesta, zone turistice nu vom mai avea. Kilometri trec greu iar oboseala care aum o simtim parka mai acut ca oricand este amplificata si de caldura de afara. Ajungem intr-un final in a treia capitala Dunareana. Ne cazam la o pensiune intr-un cartier de la marginea orasului. Gazda noastra, o femeie in varsta foarte buna vorbitoare de limba engleza este de o politete iesita din comun. Felul ei de a fi si a vorbi si caldura cu care ne-a primit ne-a facut sa uitam parca de oboseala de peste zi. Seara ne incurajam unul pe altul stiind ca in doua zile vom fi acasa, pe teritoriu romanesc.

ziua 32, marti 21 august 2007

Orth(Austria)-Bratislava(Slovacia)-Gyor(Ungaria) (130 km)

Initial trebuia sa trecem din Austria direct in Ungaria spre Gyor. Am facut un calcul si am hotarat ca nu ocolim prea mult daca am intra sa vizitam si Bratislava. Suntem foarte aproape si ar fi pacat. Pornim asadar spre Slovacia. Trecem pentru a nu stiu cata oara un alt pod peste Dunare inainte de granita si zarim in departare cladirile Bratislavei. Trecem fara probleme prin vama iar de aici suntem atenti la sosele sa nimerim intrarea in Capitala Slovaciei. Orasul este destul de mare, nu chiar ca Viena dar este mare. Trecem din nou un pod peste Dunare spre centrul Orasului. Aflam de la un birou de informatii turistice pa primaria se afla in centru istoric al metropolei. Mergem acolo cu mesajul si materialele de promovare ale Judetului nostrum unde suntem primiti de catre doamna Andrea Rafayova, directorul departamentului de protocol din cadrul primariei Bratislava. Aceasta a ramas profound impresionata de idea noastra de promovare a judetului si ne-a felicitat din toata inima pentru asta. Dupa ce ne-a scris cateva randuri in album si ne-a urat succes in continuare in tura noastra am plecat sa vizitam in continuare centrul istoric al bratislavei pe care il recomandam la toata lumea care ajunge acolo. Gasim apoi ajutati de un localnic iesirea din oras si ne indreptam in viteza spre Gyor(Ungaria). De la vama mai avem aproape 60 de kilometri pana acolo. Dintr-o anumita localitate intram pe o adevarata autostrada de biciclete paralela cu soseaua. Magiarii au obtinut in urma unor proiecte bani europeni pentru construirea unor astfel de piste de biciclete care sunt extraordinar de utile si sunt construite la o calitate ireprosabila. Ajungem aproape pe inserat in Gyor unde ne cazam la un motel pentru biciclisti.





Vecinii nostri maghiari au obtinut fonduri europene pentru construirea de piste de bicicleta cere leaga marile orase. Aceasta este una dintre ele.

ziua 31, luni 20 august 2007

Uner Tullnerbach-Viena-Orth (75km)

Plecam dimineata foarte entuziasmati spre prima capitala scaldata in apele Dunarii. Doar cerul de deaspura care este cam inchis la culoare ne ingrijoreaza putin. Parcurgem repede cei 20 de kilometri pana la intrarea in Viena. Avem de-a face de aceasta data cu unul din cele mai mari orase ale Europei iar toatra lumea pe care intrebam de centru ne sfatuieste sa luam metroul pana acolo pentru ca ar fi mult mai simplu. Noi refuzam preferand sa pedalam. Viena este un oras cu adevarat mare. Exista ca prin toate orasele o retea bine pusa la punct de piste de biciclete…iar biciclisti…cu miile. Ajungem in sfarsit in centrul orasului, intr-o zona numita Ring unde sunt principalele institutii ale urbei. Nu se poate sa treci fara sa iti atraga atentia Palatul Parlamentului sau cladirea Primariei din Viena. Parcuri extraordinar de frumoase, trasuri cu cai cu care esti invitat sa faci un tur al orasului.Numeroasele obiective turistice ale orasului te fac sa-ti intorci capul dupa ele. Gasim in cele din urma primaria, o cladire veche inalta de stil gotic, o cladire cu mai multe curti interioare in care functioneaza ca de altfel si in alte orase mari, mai multe institutii. Lasam mesajul nostru pentru primarul orasului la un birou de informatii turistice din cadrul primariei, de unde luam si cateva harti pentru a gasi mai usor iesirea din oras. Dupa ce terminam treaba la primarie incepe ploaia iar temperatura este destul de scazuta. Ne adapostim intr-o la intrarea intr-o statie de metrou unde speram ca ploaia va inceta. Cum aceasta se incapataneaza sa continue, nu avem de ales sin e continuam drumul prin ploaia rece. Ne descurcam foarte greu cu iesirea din oras. Am incercat sa ajungem pe o artera de biciclete cere ne-ar duce in directia in care dorim noi sa mergem dar nu a fost chiar asa cum am vrut noi. Am nimerit la un moment dat in zona industriala a orasului de unde iarasi am iesit cu destula dificultate. Suntem uzi, ne este frig si suntem nervosi. Mergem paralel cu Dunarea si pana la urma gasim si soseaua pe care o cautam de atata timp. Dupa ce iesim din oras mergem inca vreo 30 km pana in mica localitate numita Orth unde ne cazam. Seara luam hotararea ca a duoa zi sa mergem in continuare paralel cu Dunarea si sa mai trecem pe lista noastra inca o tara si o capitala strabatuta de marele fluviu: Bratislava (Slovacia).


Sediul Parlamentului

Prezentam materialele de promovare ale Bacaului la un birou turistic din cadrul primariei Viena.

Pe unul din numeroasele poduri peste Dunare. Aceasta este pista speciala pentru biciclisti.

Ploaie si frig...

ziua 30, duminica 19 august 2007

Admont-Lunz-Schiebbs- St. Polten-Unter Tullnerbach (190km)

Astazi etapa de aproape 200 km. Vreme buna pentru ciclism. Plecam dimineata pe la ora 9 din Admont pe soseaua ce insoteste valea raului Enns. Astazi vom iesi definitiv, dupa atatea zile, din zona muntoasa. Ne vom mai intalni cu muntii abia in Romania. Si nu iesim oricum. Austria ne mai rezerva o surpriza. E ca cireasa de pe tort: pedalam prêt de cateva zeci bune de kilometri printr-o zona superba. Daca as incerca sa o compar ar fi ceva intre Valea Bistritei si Cheile Bicazului de la noi. Ca sa fiu mai explicit este o vale larga asemanatoare cu cea a Vaii Bistritei iar de o parte si de alta a ei pereti inalti cel putin ca cei din Cheile Bicazului. Iar mai departe se vad alte si alte creste de munte. E un peisaj feeric. Nu scapam nici astazi de cateva catarari unele ajungand la 16 % inclinatie… scurte, ce-i drept (2-3km). Prin Romania nu am vazut indicatoare ce depasesc 12 % iar aici cele cu 15-16% sunt la ordinea zilei. Pe coborare bicicleta ajunge singura in cateva sute de metri la peste 80 km/h. Prin acest superb defileu pe care il savuram din priviri se practica raftingul. Chiar am filmat si fotografiat numeroase barci pneumatice manuite cu iscusinta de pasionatii acestui sport. Odata vom incerca si noi aceasta experienta. Trebuie sa fie interesant. Usor-usor pierdem din altitudine iar muntii se transforma in dealuri. Ne indreptam spre nord-est, spre Viena. Inainte cu vreop 3-4 km de Schiebbs o luam la dreapta pe soseaua 28 spre St. Anton. Aici avem de trecut un deal cu o catarare de 10% pe vreo 5 km. Apoi urmam soseaua 39 pret de vreo 45-50 km pana in St. Polten oras destul de mare. De aici, spre est, spre Viena. Trebuie sa fim atenti la indicatoare san u cumva sa ajungem pe autostrada Linz-Viena. Mergem in continuare pe soseaua aproape plata sin e oprim pentru cazare la vreo 20 de km inainte de Viena, la Unter Tullnerbach.

ziua 29, sambata 18 august 2007

Saalfelden-Dienter Sattel(1357m)-Radstadt-Liezen-Admont(165 km)

Astazi nu mai ploua! Putem sa ne bucuram si noi, in sfarsit de peisajele din Tirol. In schimb, este frig…dar oricum, mai bine decat ploaie. Plecam de la gazdele noastre din Lenzing(Saalfelden) dupa un mic dejun bun, pe o temperature de vreo15 grade si vant din fata. Reusim cu greeu san e incalzim, abia pe prima catarare a zilei, Filzen Sattel(1292 m). Are doar aproape 1300 m dar inclinatia pantei ajunge si la 14-15 %. Se coboara cativa kilometri foarte abrupt iar apoi se urca din nou in Saua Dienter la 1357 m. Coboram din nou iar dupa vreo 20 km se intra pe valea raului Enns iar soseaua ramane destul de constant la altitudinea de 700 m. De o parte si de alta a drumului crestele stancoase Tiroleze strajuiesc valea. Varfurile nu depasesc 3000m in altitudine dar sunt foarte frumoase. Seamana foarte bine cu masivul Piatra Craiului de la noi dar sunt foarte multe si orientate in toate directiile. Orasele-statiune din zona sunt foarte cochete, specifice Austriei. Oamenii din aceasta tara se gandesc la toate. Stiu cum sa atraga turisti din toate categoriile. In orice zona, de exemplu, sunt trasee speciale pentru ciclisti pe diferite nivele de dificultate, trasee de drumetii montane si alpinism, nenumarate partii de ski. Dupa vreo 150 km ajungem in Liezen unde facem o “aprovizionare” cu ceva alimente. Am ocolit oarecum orasul care a ramas in partea stanga. Nu stam foarte rau cu timpul si hotaram sa mai mergem pana in Admont. Aerul s-a mai incalzit. Credem ca e un semn bun. Probabil a fost “coada” frontului de aer rece care a adus si precipitatiile de zilele acestea, mai ales ca venea din directia nord-est. Si vantul s-a domolit. Ne atrag la un moment dat atentia cateva zeci de caprioare si cerbi aflati intr-o zona ingradita. Ne apropiem. Nu sunt deloc sperioase…sunt chiar obisnuite cu turistii care pot sa le si hraneasca. In schimbul a 0,50 euro, poti cumpara o punga cu mancare pentru frumoasele animale. Facem si noi acelasi lucru si le hranim chiar din mana. E o experienta interesanta care ne mai descreteste fruntile. Ajungem si in Admont unde ne cazam. Speram ca maine sa ajungem la Viena.

Admont.Un monument al eroilor din primul si al doilea razboi mondial.