luni, 3 septembrie 2007

ziua 29, sambata 18 august 2007

Saalfelden-Dienter Sattel(1357m)-Radstadt-Liezen-Admont(165 km)

Astazi nu mai ploua! Putem sa ne bucuram si noi, in sfarsit de peisajele din Tirol. In schimb, este frig…dar oricum, mai bine decat ploaie. Plecam de la gazdele noastre din Lenzing(Saalfelden) dupa un mic dejun bun, pe o temperature de vreo15 grade si vant din fata. Reusim cu greeu san e incalzim, abia pe prima catarare a zilei, Filzen Sattel(1292 m). Are doar aproape 1300 m dar inclinatia pantei ajunge si la 14-15 %. Se coboara cativa kilometri foarte abrupt iar apoi se urca din nou in Saua Dienter la 1357 m. Coboram din nou iar dupa vreo 20 km se intra pe valea raului Enns iar soseaua ramane destul de constant la altitudinea de 700 m. De o parte si de alta a drumului crestele stancoase Tiroleze strajuiesc valea. Varfurile nu depasesc 3000m in altitudine dar sunt foarte frumoase. Seamana foarte bine cu masivul Piatra Craiului de la noi dar sunt foarte multe si orientate in toate directiile. Orasele-statiune din zona sunt foarte cochete, specifice Austriei. Oamenii din aceasta tara se gandesc la toate. Stiu cum sa atraga turisti din toate categoriile. In orice zona, de exemplu, sunt trasee speciale pentru ciclisti pe diferite nivele de dificultate, trasee de drumetii montane si alpinism, nenumarate partii de ski. Dupa vreo 150 km ajungem in Liezen unde facem o “aprovizionare” cu ceva alimente. Am ocolit oarecum orasul care a ramas in partea stanga. Nu stam foarte rau cu timpul si hotaram sa mai mergem pana in Admont. Aerul s-a mai incalzit. Credem ca e un semn bun. Probabil a fost “coada” frontului de aer rece care a adus si precipitatiile de zilele acestea, mai ales ca venea din directia nord-est. Si vantul s-a domolit. Ne atrag la un moment dat atentia cateva zeci de caprioare si cerbi aflati intr-o zona ingradita. Ne apropiem. Nu sunt deloc sperioase…sunt chiar obisnuite cu turistii care pot sa le si hraneasca. In schimbul a 0,50 euro, poti cumpara o punga cu mancare pentru frumoasele animale. Facem si noi acelasi lucru si le hranim chiar din mana. E o experienta interesanta care ne mai descreteste fruntile. Ajungem si in Admont unde ne cazam. Speram ca maine sa ajungem la Viena.

Admont.Un monument al eroilor din primul si al doilea razboi mondial.

Niciun comentariu: