Cluj-Napoca – Oradea – Arad (250 km)
Dupa o noapte in care ne-am odihnit bine, plecam dimineata devreme din Cluj_Napoca cu gandul de a ajunge mai aproape de Arad. De acum a devenit rutina; kilometrii curg, noi inaintam incet si sigur. Pana la ora 11 este destul de bine, temperatura nu trece de 35 grade, dar de la aceasta ora incepe calvarul, se pare ca zilele acestea, canicula este stapana peste tara, iar noi simtim din plin asta pe bicicleta. Avem multi kilometri de parcurs si tragem tare de noi dimineata deoarece la amiaza ritmul de mers este mai lent. Cautam sa nu pierdem timp aiurea; nici macar fotografii nu facem prea multe. Parca fara sa ne dam seama ne apropiem de Arad si realizam ca e posibil sa ajungem pana acolo chiar astazi, chiar daca sunt cam 250 km. E bine ca soarele nu a reusit sa ne reduca din etuziasm. Apar inevitabilele dureri provocate de sa, durerile de umeri, dar reusim incurajandu-ne unul pe altul sa trecem peste ele. Suntem o adevarata echipa, iar Daniel, liderul nostru, ia intotdeauna cele mai bune decizii. De la inceput am fost constienti ca primele etape, si cele mai lungi, vor fi grele si ne-am pregatit psihic pentru asta. Gandul de a pasi cat mai repede spre alte meleaguri ne ajuta sa trecem peste greutati. Ajungem si in Arad, aproape epuizati; gasim dupa vreo doua tentative, un loc in care sa innoptam.
Ziua 4, marti 24 iulie 2007
Arad – Nadlac – Szeged – Kiskoros (160 km)
Dimineata ne trezim destul de odihniti si entuziasmati; astazi trecem granita. Parcurgem rapid cei 50 km pana la vama de la Nadlac, facem cateva fotografii, spunem fiecare, in fata camerei, cateva cuvinte in care nu ne ascundem emotiile si plecam cuminti spre punctul de control, de data asta pe la cel pentru cetatenii europeni. Nu este deloc aglomerat. Trecem repede de controlul pasapoartelor si starnim admiratia vamesilor romani si maghiari pentru curajul nostru. Gata! Suntem in Ungaria. Vorbim la telefon cu cei de acasa, care ne incurajeaza. O mica problema, pe care Daniel o rezova repede, si la drum spre Szeged. Este foarte cald; termometrul arata 41 grade. Ca peisaj, nu suntem prea impresionati de ceea ce vedem, dar parca soseaua este ceva mai bine intretinuta decat pe la noi. Exista pe langa sosea, o pista ingusta pentru biciclete, dar pe care nu prea putem sa mergem, din cauza ca ar trebui sa pedalam cu viteza foarte mica. Preferam sa mergem pe sosea, chiar daca teoretic nu prea avem voie, pista de bicicleta fiind intrerupta. De fapt aceasta pista este prezenta doar in interiorul localitatilor. Oricum am trecut si pe langa o masina a politiei, dar nu ne-a oprit nimeni. Ajungem si in Szeged, facem cateva fotografii la intrarea in oras si pornim mai departe. Este un orasel frumos, strazile foarte bune, bine gandite pentru o circulatie cat mai fluenta a masinilor, pietonilor si ciclistilor. Am observat ca lumea este foarte disciplinata, iar pe biciclete merg multi oameni de toate varstele. Observam ca lumea pe strada intoarce capul dupa noi, speram admirativ. Suntem mandri. Ajungem dupa 160 km in Kiskoros, unde intram sa ne cazam. Gasim o pensiune convenabila ca pret unde innoptam. Maine speram sa ajungem la Balaton, unul din principalele puncte de atractie ale Ungariei.
Ziua 5, miercuri 25 iulie 2007
Kiskoros – Dunafoldvar – Balaton Alsoor (Balaton Almadi) (150 km)
Plecam hotarati spre Balaton, temperatura este ceva mai normala. Drumul nu ne pune in dificultate si ajungem la Balaton destul de repede. Hotaram sa ramanem peste noapte in statiunea Balaton Alsoor pe malul nordic al lacului, dupa 150 km pe sa. E o statiune micuta dar foarte cocheta. Este adevarat ca vecinii nostri, in ciuda faptului ca nu au un relief ca al nostru, stiu sa profite de orice le ofera tara lor. Lacul Balaton este un exemplu in acest sens, de jur imprejurul lui fiind o adevarata industrie in turism. Este o curatenie exemplara, totul este aranjat si bine gandit. Singurele probleme au fost ca nu am gasit o casa de schimb valutara. Totul arata foarte bine, iar oamenii sunt primitori. Mergem pentru cateva fotografii pe malul lacului unde cative oameni, iubitori ai cicloturismului ne intreaba de unde suntem si unde mergem. Castigam repede admiratia celor de acolo mai ales datorita echipamentului nostru. Dupa cateva tentative de a gasi un loc unde sa dormim, ne salveaza niste politisti cu care a vorbit Dan, ca doar el e reprezentantul politiei in echipa noastra. Facem schimb de pliante de prezentare cu cel care s-a ocupat de cazarea noastra. Preturile nu sunt foarte diferite de cele de la noi. Avem timp sa „verificam” si cat de rece este apa Balatonului. Dupa ce-am mancat o pizza la o terasa, facem o plimbare de revenire si apoi ne culcam asteptand sa vedem ce ne rezerva urmatoarele zile. Temperatura devine normala si asta ne bucura.
