Ziua 2, duminica 22 iulie

Odorheiu Secuiesc – Tg. Mures – Cluj-Napoca (192 km)

Ne trezim dimineata devreme pentru a profita cat mai mult de racoare. Mancam rapid ceva si plecam. Mergem destul de bine pana in Tg. Mures, unde ajungem in jurul orei 12. Facem cateva fotografii la in intrare in oras. Deja dogoreste. Nu putem pedala mai mult de 15-20 km fara a ne opri pentru a ne hidrata. Apa din bidoanele pe care le avem la bicicleta, se incalzeste, iar in 10 min. nu se mai poate bea. Soseaua este foarte buna si inaintam cu 25-30 km/h. Pe drum ne salutam si cu alte grupuri de cicloturisti care vin din sens opus. Pe dealul dinainte de Ludus, termometrul arata 40 grade Celsius. Stam ceva timp la o terasa, la umbra, unde bem cel putin 2 litri de lichid fiecare. Pornim spre Cluj pe soarele dogoritor. Privim cu invidie la o cireada de vaci care se racoreste in raul Mures. Rotile bicicletelor inainteaza pe covorul de asflat incins. Mai glumim intre noi pentru a mai uita de caldura. Ne rugam pentru zile mai racoroase. Pe la ora 17 ajungem in Campia Turzii, orasul meu natal (Sebastian Sascau). Urmeaza Turda, iar apoi dealul Feleacului. Temperatura parca mai scade putin, ajungand pe la 30-32 grade Celsius. Ni se pare chiar racoare. Cateva poze pe varful dealului, iar apoi o coborare periculoasa spre Cluj-Napoca. Un sofer care venea de pe o strada laturalnica a tinut sa ne reaminteasca de faptul ca mai avem inca pana sa devenim europeni, neacordandu-ne prioritate si obligandu-ne la manevre periculoase, la viteza de peste 50 km/h, pentru a evita un accident care se putea incheia foarte rau. Trecem peste acest momet neplacut, iar la ora 20.30 ajungem in Cluj-Napoca, unde ajutati de cativa prieteni ai lui Dan Garleanu, gasim repede cazare. Mancam ceva si speram ca maine va fi o zi mai racoroasa.

Ziua 1, sambata 21 iulie

Bacau – Miercurea Ciuc – Odorheiu Secuiesc (193 km)

A dat Dumnezeu si a venit si “ziua cea mare”. Dupa o noapte in care aproape nu am inchis nici un ochi, fiecare din noi facand ultimele ajustari ale bicicletelor si completand sau renuntand la cate ceva din bagaj, ne intalnim cu totii in fata sediului Consiliului Judetean pentru plecarea oficiala. Suntem singuri, minutele trec, incepe sa se adune lumea - in principal cunoscuti, prieteni, familie, presa locala. Ne cuprind pe fiecare din noi emotii care se amplifica odata cu cresterea numarului celor prezenti. Suntem in centrul atentiei, toti ochii sunt atintiti asupra noastra si nu suntem obisnuiti cu asta. Fotografii, filmari, strangeri de mana, urari de bine si sanatate...Dam fiecare cate un scurt interviu pentru televiziune. Apare si presedintele Consiliului Judetean, domnul Dragos Benea care ne scrie emotionat cateva randuri in albumul judetului pe care il avem cu noi si in care incercam sa strangem de prin locurile de pe unde vom merge, semnaturi, stampile si cateva randuri oficiale.prietenii nostri ciclisti au venit sa ne insoteasca o parte din drum. Cativa dintre ei sunt chiar din Moinesti. Urmeaza fotografii pentru presa, imbratisari si luari de ramas bun cu familia, prietenii. Costica este poate cel mai emotionat. Se imbratiseaza cu lacrimi in ochi cu sotia lui, cu care s-a casatorit in urma cu mai putin de o saptamana. Vine apoi momentul in care plecam, suntem un mic pluton de vreo 15 ciclisti. Pornim. E ora 10.00, iar temperatura e deja peste 35 grade Celsius. Intentionam sa ajungem astazi pana la Baile Homorod (175 km). Primii 50 km ai traseului au fost destul de obisnuiti. Rulam in pluton si parca nu realizam inca ce ne asteapta. Ne oprim in Comanesti sa mancam ceva, apoi ne despartim si de insotitorii nostri, care fac cale intoarsa. Mai avem in jur de 80 km pana in Miercurea Ciuc. Am ramas singuri, doar noi patru cu bicicletele si rucsacii nostri. Nu fortam prea tare, temperatura sare de 40 grade si parca fierbem. Avem noroc cu cativa nori care acopera din cand in cand soarele. Urcam pasul Ghimes care, in ciuda faptului ca are aproape 1200 m altitudine, temperatura e caniculara. Ajungem si in Miercurea Ciuc. Cateva poze si „pe cai”. E destul de tarziu si mai avem un pas de trecut pana la destinatie. Spre seara temperaturile devin mai normale si incepem sa mergem mai cu spor. Trecem pasul Vlahita (990 m) iar la ora 21 ajungem in Baile Homorod, unde, supriza, nu gasim cazare. Hotaram sa mai mergem vreo 20 km pana in Odorheiu Secuiesc. Ajungem pe la ora 22 si suntem foarte obositi, dar avem noroc si gasim destul de repede cazare la o pensiune. Nu mai avem chef de nimic. Mancam ceva, facem un dus si ne culcam. Maine avem o zi grea si e important sa ne odihnim.