ziua 8

>

Koflach-Twimberg-Mosel-Bruckl-St. Veit-Villach-Bad Bleiberg (150 km)

Dupa un mic dejun gustos la batranii austrieci si cateva fotografii pornim mai departe pe soseaua ce urca prin padure. E dimineata, cerul e innorat si e destul de racoare. Avem de urcat primul pas al zilei pana la altitudinea de aproape 1200 de metri. Panta e destul de abrupta. Dupa vreo 17 kilometri de efort suntem in varf. Ce am observat este comportamentul civilizat al soferilor. Este un mare respect pentru cei care merg pe bicicleta. Daca soseaua are curbe fara vizibilitate stau chiar si cativa kilometric in spatele tau fara sa claxoneze. Te depasesc cu grija si fara se te incomodeze in vreun fel. Mai intalnim ciclisti pe sosea cu care ne salutam. Din varf urmeaza o coborare abrupta pe care am savurat-o cu totii, lasand bicicletele sa curga la vale nemaipunandu-ne problema ca poate aparea o gaura in asfalt. Urmeaza catva kilometri de plat iar apoi cea mai dificila catarare a zilei si a turului de pana acum: peste 1000 de metri diferenta de nivel in 15 kilometri. Dar asta nu spune mare lucru. Primii kilometri sunt destul de lejeri, panta nedepasind 5% inclinatie dar de pe la km 6-7 incolo am mers, si o spun cu mana pe inima, pe cea mai grea panta pe sosea pe care am facut-o vreodata. Kilometri intregi de panta de 15-16 %. Respiram ca niste locomotive iar greutatea rucsacilor o simtim mai mare ca niciodata. Ne oprim la o pensiune pe la altitudinea de 1300 metri pentru a ne odihni putin si a bea ceva dupa care ne continuam drumul. Ajungem in varf la aproape 1700 metri. Acolo vedem turisti destul de in varsta care fac drumetii montane, turisti traditionali cu pantaloni din aceia pana sub genunchi cu bretele, cu camasi albe si palarii pe cap. Frumos. Toata lumea zambeste. Austriecii sunt un popor foarte primitor si civilizat si au si o tara extraordinar de frumoasa. Coboram destul de prudent panta fiind foarte inclinata iar soseaua nefiind chiar stralucita din punct de vedere al calitatii. Soseaua coboara apoi pe firul unei ape pana in Bruckl unde face dreapta spre St. Veit. Kilometri trec. Ajungem pe langa lacul Ossiacher See spre Villach unde ne-am propus sa ramanem sa ne cazam. Nu gasim chiar in Villach ci intr-o statiune frumoasa (Bad Bleiberg). Dupa ce mancam ceva la un restaurant traditional ne pregatim de culcare. Maine vom trece frontiera in Italia.

cu gazdele noastre din Koflach