Villa Santina-Ampezzo-Auronzo(70 km)
O ploaie de munte ne-a amanat cu vreo ora plecarea in etapa de astazi. Micul dejun in Italia nu este la fel de bogat ca in Austria sau, mai ales in Ungaria, dar intr-un fel e bine ca nu am mancat mult deoarece primii kilometri ai etapei sunt in catarare. Dupa ce am gresit drumul facand de pomana vreo 5 km intr-o alta directie, incepem sa urcam spre pasul Mauria la 1300 m. Plecarea este de la 400 metri altitudine dar urcarea nu este chiar atat de grea insa spre finalul pasului oboseala acumulata se resimte in ritmul respiratiei si in gambele care au impins deja sute de kilometri pana aici. Dupa cateva serpentine Dolomitii ne apar in fata in toata splendoarea lor. Nu ne mai saturam privindu-i. Ne oprim foarte des pentru fotografii. Vremea e buna iar moralul echipei de asemenea bun. Ajungem sus dupa 45 de kilometri unde mai luam o bluza pe noi pentru a ne proteja pe coborare deoarece suntem transpirati si, LA VALEEE! Coboram cu 55-60 km/h pe o sosea excelenta. Trecem ca vantul prin satucurile de la poalele Dolomitilor, satucuri foarte cochete cu casute de bun gust. E impresionant. Ajungem in Auronzo si hotaram sa mancam o pizza. Am pierdut destul de mult timp cu intarzierea plecarii si cu desele opriri de pe traseu si ceasul s-a facut destul de tarziu. Ar mai fi cam 35 km pana in Cortina D’Ampezzo in care avem de urcat pasul Tre Croce la 1809 m pe o diferenta de nivel de 1000 m. Ne-ar lua destul timp si am ajunge tarziu acolo. Hotaram sa ramanem in Auronzzo si datorita faptului ca in Cortina preturile la cazare variaza intre 50 si 200 de euro/persoana/zi. Avem timp si de o plimbare prin statiune. Seara mai facem cateva ajustarila biciclete, improvizam un sistem pentru a fixa o camera video pe ghidonul bicicletei pentru a filma din mers si ne culcam asteptand ziua de maine. Urmeaza etapele cele mai grele, cu pasuri de peste 2000 m.
O ploaie de munte ne-a amanat cu vreo ora plecarea in etapa de astazi. Micul dejun in Italia nu este la fel de bogat ca in Austria sau, mai ales in Ungaria, dar intr-un fel e bine ca nu am mancat mult deoarece primii kilometri ai etapei sunt in catarare. Dupa ce am gresit drumul facand de pomana vreo 5 km intr-o alta directie, incepem sa urcam spre pasul Mauria la 1300 m. Plecarea este de la 400 metri altitudine dar urcarea nu este chiar atat de grea insa spre finalul pasului oboseala acumulata se resimte in ritmul respiratiei si in gambele care au impins deja sute de kilometri pana aici. Dupa cateva serpentine Dolomitii ne apar in fata in toata splendoarea lor. Nu ne mai saturam privindu-i. Ne oprim foarte des pentru fotografii. Vremea e buna iar moralul echipei de asemenea bun. Ajungem sus dupa 45 de kilometri unde mai luam o bluza pe noi pentru a ne proteja pe coborare deoarece suntem transpirati si, LA VALEEE! Coboram cu 55-60 km/h pe o sosea excelenta. Trecem ca vantul prin satucurile de la poalele Dolomitilor, satucuri foarte cochete cu casute de bun gust. E impresionant. Ajungem in Auronzo si hotaram sa mancam o pizza. Am pierdut destul de mult timp cu intarzierea plecarii si cu desele opriri de pe traseu si ceasul s-a facut destul de tarziu. Ar mai fi cam 35 km pana in Cortina D’Ampezzo in care avem de urcat pasul Tre Croce la 1809 m pe o diferenta de nivel de 1000 m. Ne-ar lua destul timp si am ajunge tarziu acolo. Hotaram sa ramanem in Auronzzo si datorita faptului ca in Cortina preturile la cazare variaza intre 50 si 200 de euro/persoana/zi. Avem timp si de o plimbare prin statiune. Seara mai facem cateva ajustarila biciclete, improvizam un sistem pentru a fixa o camera video pe ghidonul bicicletei pentru a filma din mers si ne culcam asteptand ziua de maine. Urmeaza etapele cele mai grele, cu pasuri de peste 2000 m.
la intrarea in Auronzo
pregatim bicicletele pentru a doua zi
pregatim bicicletele pentru a doua zi
Un comentariu:
Daca faceati Facultatea de Geografie sigur nu va rataceati ;))
Trimiteți un comentariu