Bacau – Miercurea Ciuc – Odorheiu Secuiesc (193 km)
A dat Dumnezeu si a venit si “ziua cea mare”. Dupa o noapte in care aproape nu am inchis nici un ochi, fiecare din noi facand ultimele ajustari ale bicicletelor si completand sau renuntand la cate ceva din bagaj, ne intalnim cu totii in fata sediului Consiliului Judetean pentru plecarea oficiala. Suntem singuri, minutele trec, incepe sa se adune lumea - in principal cunoscuti, prieteni, familie, presa locala. Ne cuprind pe fiecare din noi emotii care se amplifica odata cu cresterea numarului celor prezenti. Suntem in centrul atentiei, toti ochii sunt atintiti asupra noastra si nu suntem obisnuiti cu asta. Fotografii, filmari, strangeri de mana, urari de bine si sanatate...Dam fiecare cate un scurt interviu pentru televiziune. Apare si presedintele Consiliului Judetean, domnul Dragos Benea care ne scrie emotionat cateva randuri in albumul judetului pe care il avem cu noi si in care incercam sa strangem de prin locurile de pe unde vom merge, semnaturi, stampile si cateva randuri oficiale.prietenii nostri ciclisti au venit sa ne insoteasca o parte din drum. Cativa dintre ei sunt chiar din Moinesti. Urmeaza fotografii pentru presa, imbratisari si luari de ramas bun cu familia, prietenii. Costica este poate cel mai emotionat. Se imbratiseaza cu lacrimi in ochi cu sotia lui, cu care s-a casatorit in urma cu mai putin de o saptamana. Vine apoi momentul in care plecam, suntem un mic pluton de vreo 15 ciclisti. Pornim. E ora 10.00, iar temperatura e deja peste 35 grade Celsius. Intentionam sa ajungem astazi pana la Baile Homorod (175 km). Primii 50 km ai traseului au fost destul de obisnuiti. Rulam in pluton si parca nu realizam inca ce ne asteapta. Ne oprim in Comanesti sa mancam ceva, apoi ne despartim si de insotitorii nostri, care fac cale intoarsa. Mai avem in jur de 80 km pana in Miercurea Ciuc. Am ramas singuri, doar noi patru cu bicicletele si rucsacii nostri. Nu fortam prea tare, temperatura sare de 40 grade si parca fierbem. Avem noroc cu cativa nori care acopera din cand in cand soarele. Urcam pasul Ghimes care, in ciuda faptului ca are aproape 1200 m altitudine, temperatura e caniculara. Ajungem si in Miercurea Ciuc. Cateva poze si „pe cai”. E destul de tarziu si mai avem un pas de trecut pana la destinatie. Spre seara temperaturile devin mai normale si incepem sa mergem mai cu spor. Trecem pasul Vlahita (990 m) iar la ora 21 ajungem in Baile Homorod, unde, supriza, nu gasim cazare. Hotaram sa mai mergem vreo 20 km pana in Odorheiu Secuiesc. Ajungem pe la ora 22 si suntem foarte obositi, dar avem noroc si gasim destul de repede cazare la o pensiune. Nu mai avem chef de nimic. Mancam ceva, facem un dus si ne culcam. Maine avem o zi grea si e important sa ne odihnim.
A dat Dumnezeu si a venit si “ziua cea mare”. Dupa o noapte in care aproape nu am inchis nici un ochi, fiecare din noi facand ultimele ajustari ale bicicletelor si completand sau renuntand la cate ceva din bagaj, ne intalnim cu totii in fata sediului Consiliului Judetean pentru plecarea oficiala. Suntem singuri, minutele trec, incepe sa se adune lumea - in principal cunoscuti, prieteni, familie, presa locala. Ne cuprind pe fiecare din noi emotii care se amplifica odata cu cresterea numarului celor prezenti. Suntem in centrul atentiei, toti ochii sunt atintiti asupra noastra si nu suntem obisnuiti cu asta. Fotografii, filmari, strangeri de mana, urari de bine si sanatate...Dam fiecare cate un scurt interviu pentru televiziune. Apare si presedintele Consiliului Judetean, domnul Dragos Benea care ne scrie emotionat cateva randuri in albumul judetului pe care il avem cu noi si in care incercam sa strangem de prin locurile de pe unde vom merge, semnaturi, stampile si cateva randuri oficiale.prietenii nostri ciclisti au venit sa ne insoteasca o parte din drum. Cativa dintre ei sunt chiar din Moinesti. Urmeaza fotografii pentru presa, imbratisari si luari de ramas bun cu familia, prietenii. Costica este poate cel mai emotionat. Se imbratiseaza cu lacrimi in ochi cu sotia lui, cu care s-a casatorit in urma cu mai putin de o saptamana. Vine apoi momentul in care plecam, suntem un mic pluton de vreo 15 ciclisti. Pornim. E ora 10.00, iar temperatura e deja peste 35 grade Celsius. Intentionam sa ajungem astazi pana la Baile Homorod (175 km). Primii 50 km ai traseului au fost destul de obisnuiti. Rulam in pluton si parca nu realizam inca ce ne asteapta. Ne oprim in Comanesti sa mancam ceva, apoi ne despartim si de insotitorii nostri, care fac cale intoarsa. Mai avem in jur de 80 km pana in Miercurea Ciuc. Am ramas singuri, doar noi patru cu bicicletele si rucsacii nostri. Nu fortam prea tare, temperatura sare de 40 grade si parca fierbem. Avem noroc cu cativa nori care acopera din cand in cand soarele. Urcam pasul Ghimes care, in ciuda faptului ca are aproape 1200 m altitudine, temperatura e caniculara. Ajungem si in Miercurea Ciuc. Cateva poze si „pe cai”. E destul de tarziu si mai avem un pas de trecut pana la destinatie. Spre seara temperaturile devin mai normale si incepem sa mergem mai cu spor. Trecem pasul Vlahita (990 m) iar la ora 21 ajungem in Baile Homorod, unde, supriza, nu gasim cazare. Hotaram sa mai mergem vreo 20 km pana in Odorheiu Secuiesc. Ajungem pe la ora 22 si suntem foarte obositi, dar avem noroc si gasim destul de repede cazare la o pensiune. Nu mai avem chef de nimic. Mancam ceva, facem un dus si ne culcam. Maine avem o zi grea si e important sa ne odihnim.
2 comentarii:
Inainte baieti !!! Nu uitati ca suntem alaturi de voi chiar daca ne despart atatia kilometri. Sa dea Dumnezeu sa aveti parte de vreme buna, sanatate si sa va indepliniti obiectivul. Suntem cu inima si gandul la voi tot timpul. Sebica, nu uita de "pietroiul" de pe Mont Blanc care l-ai promis. Curaj baieti !!!
lucian, cam de cate kilograme ai comandat sa fie "pietroiul" ala ? ;))
Trimiteți un comentariu