DRUM CATRE EUROPA

Ziua 36, 37, 38, 39, 40, 25-29 august 2007

2007-09-03T09:46:00.000-07:00

(36)Oradea-Cluj Napoca; (37)Cluj Napoca- zi de pauza; (38) Cluj Napoca-Tg. Mures-Sovata;(39)Sovata-Gheorgheni-Lacu Rosu; (40)Lacu Rosu-P. Neamt-Bacau

Drumul de la Oradea la Cluj a fost fara probleme. Poate doar caldura din prima parte a zilei si aglomeratia de pe sosea ne-au dat putin de furca dar experienta ne-a ajutat sa trecem si peste acestea. Vreo 2-3 dealuri de cativa kilometri lungime si panta de 10%(cel putin asa scria pe indicatoare) au fost punctele cheie ale etapei. De la Huedin spre Cluj intram in zona de ploaie. Mergem pana aproape de Cluj in urma ploii. Rulam incet parca sa nu atragem atentia norilor de deasupra. Mai sunt vreo 10 km pana in oras si nu scapam de ploaie. Ne echipam rapid iar la intrarea in oras ne-a plouat cum nu ne-a plouat niciodata de cand mergem pe biciclete. Circulatia la intrarea in Cluj era blocata de siroaiele de apa ce se scrrgeau pe strazi. Cateva masini au ramas chiar blocate in baltile unde apa avea spre jumatate de metru adancime. Echipamentele noastre de ploaie au fost testate la maxim acum, dar au facut fata cu brio. Mergem san e cazam la acelasi hotel la care am stat si la plecare dar, din pacate, nu mai sunt camere libere. Gasim pana la urma in alta parte. Hotaram sa ramanem a doua zi in Cluj la un prieten al lui Dan care s-a oferit san e cazeze la el, pentru a ne odihni si a ne usca hainele ude. Era oricum anuntata ploaie in continuare si chiar asa a si fost. Deci, ziua 37 a fost o bine-meritata (zicem noi) zi de pauza in care am nu ne-am mai trezit la prima ora dimineata. Am stat cu gazdele noastre povestindu-le aventurile noastre de prin Europa.
Odihniti, pornim in a 38-a zi cu destinatia Tg. Mures. Ne propusesem sa facem etape mai scurte si sa ajungem in Bacau in 4 zile dar dorul de casa si vremea buna ne-au dat din nou putere si am scurtat traseul la 3 zile. Asadar am pedalat vreo 170 km pana in Sovata unde am avut timp seara sa vizitam si statiunea cu imprejurimile Lacului Ursu. De la Sovata pornim in a 39-a zi spre Lacul Rosu. Avem cam 100 km de pedalat. Este ultima etapa de munte a turului cu Pasurile Bucin si Pangarati(Bicaz), ambele de aproape 1300 m altitudine. Catararea pe pasul Bucin se desfasoara pe lunginea a aproape 22 km din Praid. Panta nu este prea inclinata, soseaua foarte buna iar peisajul foarte frumos. Ni se facuse din nou dor de munte. Nu i-am mai vazut din Austria. Ajungem in varf unde este destul de frig. Coboram apoi in viteza spre Gheorgheni. Aici soseaua este foarte proasta. Iesim din oras iar dupa cativa km incepe catararea pe cel de-al doilea pas al zilei, Pangarati(Bicaz). 8 km lungime pe o diferenta de nivel de vreo 350 m. Din varf coboram apoi 9-10 km pana in Lacu Rosu unde ne cazam. Ajungem destul de devreme, pe la ora 15. Asteptam cativa prieteni ciclisti care s-au hotarat sa vina din Bacau pentru a ne intampina si a ne insoti in ultima etapa a turului.
Ultima zi! Astazi vom fi acasa. Sosirea noastra “oficiala” este programata la ora 15 in fata Prefecturii Bacau. Pornim deci dupa micul dejun pe la ora 9:30 la vale prin Cheile Bicazului spre Bicaz si Piatra Neamt. Este frig si ceata (12 grade). Frigul ne-a insotit in prima parte a zilei, abia dupa 60 km, in Piatra Neamt renuntand la jachetele de vant. Mergem cuminti spre Bacau insotiti de cei doi prieteni. Avem o medie foarte buna. Nici pause nu am facut prea des. Dupa vreo 90 km intram in sfarsit in judetul Bacau, regiunea noastra pe care am incercat atat cat am putut noi s-o facem cunoscuta in tarile pe care le-am vizitat in periplul nostrum prin Europa. Ne dam seama ca suntem cam cu o ora in avans fata de graficul stabilit, asa ca ne oprim la un suc in Buhusi pentru a mai trece timpul. Ne urcam din nou pe bicicletele noastre dragi care s-au dovedit a fi mai fiabile decat ar fi crezut multi si pedalam linistiti intr-un ritm lent spre Bacau. Nu vrem sa intarziem dar nici sa ajungem prea devreme. Emotiile noastre cresc cu cat ne apropiem de casa. In cateva clipe vedem parca “filmul” a aproape o luna si jumatate si 4500 km pedalati pe batranul continent unde am traversat 8 tari (incluzand si Romania). Intram in oras. Aglomeratie. Ne apropiem de Prefectura, locul de unde pe 21 iulie plecam increzatori sa “cucerim” Europa. Aic suntem intampinati cu aplauze de prieteni, rude, sotii, colegi de la club si ziaristi care au incercat pe tot parcursul expeditiei sa tina la current bacauanii cu ceea ce se intampla cu noi si pe unde am mai ajuns. Emotiile ne coplesesc. Sarbatorim sosirea noastra cu cateva sticle de sampanie. Suntem felicitati de catre toata lumea. Dam si cateva declaratii “la cald” in fata camerelor TV iar apoi ne retragem la sediul clubului unde mai stam vreo ora impreuna. Apoi…acasa! In final, putem spune ca tot efortul a meritat din plin. 90 % din scopurile expeeditiei au fost indeplinite si, spunem noi, am reusit pe acolo pe unde am fost sa facem o imagine cat se poate de pozitiva Romaniei si Bacului in special. Multumim toturor celor care au facut sa fie posibila aceasta actiune, in primul rand Consiluilui Judetean Bacau si domnului presedinte Dragos Benea, tuturor celor care au avut incredere in noi, care ne-au sustinut si pe care credem ca nu i-am dezamagit, mass-mediei care a mediatizat actinea noastra. Speram ca, prin ceea ce am facut noi sa constituim un exemplu pentru generatiile de tineri ce vin in urma noastra. Multumim clubului de turism “Veniti cu Noi” care ne-a sustinut din toate punctele de vedere, domnului presedinte Remus Lupu si tuturor colegilor de club.

Pasul Pangarati(Bicaz)

ziua 35, vineri 24 august 2007

2007-09-03T09:44:00.000-07:00

Szolnok-Oradea(160 km)

Pornim destul de dimineata spre est, in continuare pe soseaua nr. 4. Stim in seara asta ar trebui sa dormim pe pamant romanesc si asta ne da forte nebanuite. Pedalam astazi cu un singur gand in minte: vom respire aer romanesc. Parca niciodata nu am simtit mai tare dorul de casa, de Romania. Nici oboseala acumulata in atatea zile nu o mai simtim. Kilometri trec parca pe nesimtite. Lasam la Puspokladany soeaua nr. 4 care merge in continuare spre Debrecen, noi facand dreapta spre Oradea. In sfarsit apare si vama. Dincolo e Romania! Intram fara probleme in Bors, prima localitate romaneasca. Traim un sentiment ciudat: nu am mai vazut de aproape o luna si jumatate reclame si tot felul de indicatoare cu inscrisuri romanesti. Din pacate ne izbim si de calitatea destul de precara a soselelor de la noi, dar e bine… suntem acasa! Dupa ce mancam ceva mai facem si cei vreo 15 kilometri pana in Oradea unde ne cazam la un mic hotel de la marginea orasului.

Home, sweet home...

ziua 34, joi 23 august 2007

2007-09-03T09:42:00.000-07:00

Budapesta-Szolnok (115km)

Astazi vizitam Budapesta. Oras mare si frumos. Dimineata am fost serviti la micul dejun de catre o unguroaica care s-a nascut in Satul Mare dar acum traieste in Budapesta. Am avut un sentiment ciudat cand a inceput sa vorbeasca cu noi in romaneste. Nu stiu, dupa atatea zile in care am vorbit romaneste doar intre noi suna oarecum ciudata sa auzim pe cineva strain vorbind limba noastra maternal. Pornim la drum.Este cald. Trafic aglomerat. Mergem printre masini spre Podul Elizabeth peste care trecem Dunarea spre centrul orasului. Facem cateva fotografii cu podul si cu o cascada frumos amenajata chiar la intrarea pe pod. Ajungem si la primaria orasului unde suntem primiti de insusi primarul, care este foarte incantat de intalnirea cu noi. Am fost foarte surprinsi cand am vazut cate lucruri stia domnul primar despre Romania si chiar despre Bacau. Am stat. cred, peste o ora de vorba cu dansul. Ne continuam apoi drumul spre iesirea din oras. Temperatura este foarte ridicata. Suntem putin ingrijorati deoarece soseaua pe care mergem spre Szolnok arata exact ca o autostrada. Iar temerile noastre s-au dovedit a fi bine intemeiate. Dupa ce am mers vreo 20-30 km am fost invitati de catre politie sa parasim drumul national si sa mergem pe o sosea care serpuia prin mai multe sate spre Szolnok. Noroc ca nu am luat si amenda. Ajungem in sfarsit, spre seara la Szolnok unde ne cazam la un hotel unde receptionerul vorbea foarte bine romaneste. Era absolvent al facultatii de limbi straine, sectia romano-italiana. Tot aici la hotel am stat de vorba cu o familie stabilita in Germania, doamna fiind nascuta in Sibiu. Mergeau la o nunta a unor prieteni in Romania. Am stat seara la un pahar de bere impreuna cu ei unde ne-au povestit foarte multe despre Germania si nemti in general. Mergem apoi sa ne odihnim. Suntem obositi dar avem moralul ridicat. Maine vom intra in Romania.

Budapesta.

ziua 33, miercuri 22 august 2007

2007-09-03T09:41:00.001-07:00

Gyor-Budapesta (100km)

Astazi, una din cele mai plictisitoare etape. Nici nu prea sunt multe de spus. Rulam vreo suta de kilometri pe soseaua nationala nr. 1. Afara este o caldura sufocanta. Drumul este drept si plictisitor. Toata ziua avem parte de un up and down continuu. Ne apropiem de casa si nu stim ce sa facem sa treaca mai repede sutele de kilometri ale teritoriului Ungariei. In afara de Budapesta, zone turistice nu vom mai avea. Kilometri trec greu iar oboseala care aum o simtim parka mai acut ca oricand este amplificata si de caldura de afara. Ajungem intr-un final in a treia capitala Dunareana. Ne cazam la o pensiune intr-un cartier de la marginea orasului. Gazda noastra, o femeie in varsta foarte buna vorbitoare de limba engleza este de o politete iesita din comun. Felul ei de a fi si a vorbi si caldura cu care ne-a primit ne-a facut sa uitam parca de oboseala de peste zi. Seara ne incurajam unul pe altul stiind ca in doua zile vom fi acasa, pe teritoriu romanesc.

ziua 32, marti 21 august 2007

2007-09-03T09:39:00.000-07:00

Orth(Austria)-Bratislava(Slovacia)-Gyor(Ungaria) (130 km)

Initial trebuia sa trecem din Austria direct in Ungaria spre Gyor. Am facut un calcul si am hotarat ca nu ocolim prea mult daca am intra sa vizitam si Bratislava. Suntem foarte aproape si ar fi pacat. Pornim asadar spre Slovacia. Trecem pentru a nu stiu cata oara un alt pod peste Dunare inainte de granita si zarim in departare cladirile Bratislavei. Trecem fara probleme prin vama iar de aici suntem atenti la sosele sa nimerim intrarea in Capitala Slovaciei. Orasul este destul de mare, nu chiar ca Viena dar este mare. Trecem din nou un pod peste Dunare spre centrul Orasului. Aflam de la un birou de informatii turistice pa primaria se afla in centru istoric al metropolei. Mergem acolo cu mesajul si materialele de promovare ale Judetului nostrum unde suntem primiti de catre doamna Andrea Rafayova, directorul departamentului de protocol din cadrul primariei Bratislava. Aceasta a ramas profound impresionata de idea noastra de promovare a judetului si ne-a felicitat din toata inima pentru asta. Dupa ce ne-a scris cateva randuri in album si ne-a urat succes in continuare in tura noastra am plecat sa vizitam in continuare centrul istoric al bratislavei pe care il recomandam la toata lumea care ajunge acolo. Gasim apoi ajutati de un localnic iesirea din oras si ne indreptam in viteza spre Gyor(Ungaria). De la vama mai avem aproape 60 de kilometri pana acolo. Dintr-o anumita localitate intram pe o adevarata autostrada de biciclete paralela cu soseaua. Magiarii au obtinut in urma unor proiecte bani europeni pentru construirea unor astfel de piste de biciclete care sunt extraordinar de utile si sunt construite la o calitate ireprosabila. Ajungem aproape pe inserat in Gyor unde ne cazam la un motel pentru biciclisti.

Vecinii nostri maghiari au obtinut fonduri europene pentru construirea de piste de bicicleta cere leaga marile orase. Aceasta este una dintre ele.

ziua 31, luni 20 august 2007

2007-09-03T09:37:00.000-07:00

Uner Tullnerbach-Viena-Orth (75km)

Plecam dimineata foarte entuziasmati spre prima capitala scaldata in apele Dunarii. Doar cerul de deaspura care este cam inchis la culoare ne ingrijoreaza putin. Parcurgem repede cei 20 de kilometri pana la intrarea in Viena. Avem de-a face de aceasta data cu unul din cele mai mari orase ale Europei iar toatra lumea pe care intrebam de centru ne sfatuieste sa luam metroul pana acolo pentru ca ar fi mult mai simplu. Noi refuzam preferand sa pedalam. Viena este un oras cu adevarat mare. Exista ca prin toate orasele o retea bine pusa la punct de piste de biciclete…iar biciclisti…cu miile. Ajungem in sfarsit in centrul orasului, intr-o zona numita Ring unde sunt principalele institutii ale urbei. Nu se poate sa treci fara sa iti atraga atentia Palatul Parlamentului sau cladirea Primariei din Viena. Parcuri extraordinar de frumoase, trasuri cu cai cu care esti invitat sa faci un tur al orasului.Numeroasele obiective turistice ale orasului te fac sa-ti intorci capul dupa ele. Gasim in cele din urma primaria, o cladire veche inalta de stil gotic, o cladire cu mai multe curti interioare in care functioneaza ca de altfel si in alte orase mari, mai multe institutii. Lasam mesajul nostru pentru primarul orasului la un birou de informatii turistice din cadrul primariei, de unde luam si cateva harti pentru a gasi mai usor iesirea din oras. Dupa ce terminam treaba la primarie incepe ploaia iar temperatura este destul de scazuta. Ne adapostim intr-o la intrarea intr-o statie de metrou unde speram ca ploaia va inceta. Cum aceasta se incapataneaza sa continue, nu avem de ales sin e continuam drumul prin ploaia rece. Ne descurcam foarte greu cu iesirea din oras. Am incercat sa ajungem pe o artera de biciclete cere ne-ar duce in directia in care dorim noi sa mergem dar nu a fost chiar asa cum am vrut noi. Am nimerit la un moment dat in zona industriala a orasului de unde iarasi am iesit cu destula dificultate. Suntem uzi, ne este frig si suntem nervosi. Mergem paralel cu Dunarea si pana la urma gasim si soseaua pe care o cautam de atata timp. Dupa ce iesim din oras mergem inca vreo 30 km pana in mica localitate numita Orth unde ne cazam. Seara luam hotararea ca a duoa zi sa mergem in continuare paralel cu Dunarea si sa mai trecem pe lista noastra inca o tara si o capitala strabatuta de marele fluviu: Bratislava (Slovacia).

Sediul Parlamentului

Prezentam materialele de promovare ale Bacaului la un birou turistic din cadrul primariei Viena.

Pe unul din numeroasele poduri peste Dunare. Aceasta este pista speciala pentru biciclisti.

Ploaie si frig...

ziua 30, duminica 19 august 2007

2007-09-03T09:34:00.000-07:00

Admont-Lunz-Schiebbs- St. Polten-Unter Tullnerbach (190km)

Astazi etapa de aproape 200 km. Vreme buna pentru ciclism. Plecam dimineata pe la ora 9 din Admont pe soseaua ce insoteste valea raului Enns. Astazi vom iesi definitiv, dupa atatea zile, din zona muntoasa. Ne vom mai intalni cu muntii abia in Romania. Si nu iesim oricum. Austria ne mai rezerva o surpriza. E ca cireasa de pe tort: pedalam prêt de cateva zeci bune de kilometri printr-o zona superba. Daca as incerca sa o compar ar fi ceva intre Valea Bistritei si Cheile Bicazului de la noi. Ca sa fiu mai explicit este o vale larga asemanatoare cu cea a Vaii Bistritei iar de o parte si de alta a ei pereti inalti cel putin ca cei din Cheile Bicazului. Iar mai departe se vad alte si alte creste de munte. E un peisaj feeric. Nu scapam nici astazi de cateva catarari unele ajungand la 16 % inclinatie… scurte, ce-i drept (2-3km). Prin Romania nu am vazut indicatoare ce depasesc 12 % iar aici cele cu 15-16% sunt la ordinea zilei. Pe coborare bicicleta ajunge singura in cateva sute de metri la peste 80 km/h. Prin acest superb defileu pe care il savuram din priviri se practica raftingul. Chiar am filmat si fotografiat numeroase barci pneumatice manuite cu iscusinta de pasionatii acestui sport. Odata vom incerca si noi aceasta experienta. Trebuie sa fie interesant. Usor-usor pierdem din altitudine iar muntii se transforma in dealuri. Ne indreptam spre nord-est, spre Viena. Inainte cu vreop 3-4 km de Schiebbs o luam la dreapta pe soseaua 28 spre St. Anton. Aici avem de trecut un deal cu o catarare de 10% pe vreo 5 km. Apoi urmam soseaua 39 pret de vreo 45-50 km pana in St. Polten oras destul de mare. De aici, spre est, spre Viena. Trebuie sa fim atenti la indicatoare san u cumva sa ajungem pe autostrada Linz-Viena. Mergem in continuare pe soseaua aproape plata sin e oprim pentru cazare la vreo 20 de km inainte de Viena, la Unter Tullnerbach.

ziua 29, sambata 18 august 2007

2007-09-03T09:32:00.000-07:00

Saalfelden-Dienter Sattel(1357m)-Radstadt-Liezen-Admont(165 km)

Astazi nu mai ploua! Putem sa ne bucuram si noi, in sfarsit de peisajele din Tirol. In schimb, este frig…dar oricum, mai bine decat ploaie. Plecam de la gazdele noastre din Lenzing(Saalfelden) dupa un mic dejun bun, pe o temperature de vreo15 grade si vant din fata. Reusim cu greeu san e incalzim, abia pe prima catarare a zilei, Filzen Sattel(1292 m). Are doar aproape 1300 m dar inclinatia pantei ajunge si la 14-15 %. Se coboara cativa kilometri foarte abrupt iar apoi se urca din nou in Saua Dienter la 1357 m. Coboram din nou iar dupa vreo 20 km se intra pe valea raului Enns iar soseaua ramane destul de constant la altitudinea de 700 m. De o parte si de alta a drumului crestele stancoase Tiroleze strajuiesc valea. Varfurile nu depasesc 3000m in altitudine dar sunt foarte frumoase. Seamana foarte bine cu masivul Piatra Craiului de la noi dar sunt foarte multe si orientate in toate directiile. Orasele-statiune din zona sunt foarte cochete, specifice Austriei. Oamenii din aceasta tara se gandesc la toate. Stiu cum sa atraga turisti din toate categoriile. In orice zona, de exemplu, sunt trasee speciale pentru ciclisti pe diferite nivele de dificultate, trasee de drumetii montane si alpinism, nenumarate partii de ski. Dupa vreo 150 km ajungem in Liezen unde facem o “aprovizionare” cu ceva alimente. Am ocolit oarecum orasul care a ramas in partea stanga. Nu stam foarte rau cu timpul si hotaram sa mai mergem pana in Admont. Aerul s-a mai incalzit. Credem ca e un semn bun. Probabil a fost “coada” frontului de aer rece care a adus si precipitatiile de zilele acestea, mai ales ca venea din directia nord-est. Si vantul s-a domolit. Ne atrag la un moment dat atentia cateva zeci de caprioare si cerbi aflati intr-o zona ingradita. Ne apropiem. Nu sunt deloc sperioase…sunt chiar obisnuite cu turistii care pot sa le si hraneasca. In schimbul a 0,50 euro, poti cumpara o punga cu mancare pentru frumoasele animale. Facem si noi acelasi lucru si le hranim chiar din mana. E o experienta interesanta care ne mai descreteste fruntile. Ajungem si in Admont unde ne cazam. Speram ca maine sa ajungem la Viena.

Admont.Un monument al eroilor din primul si al doilea razboi mondial.

ziua 28, vineri 17 august 2007

2007-08-17T10:50:00.000-07:00

Buch-St. Johann-Lenzing(Saalfelden) (90km)
Din pacate vremea este tot la fel de urata. A plouat iarasi in reprize, toata etapa. Din nou 90 km printr-o ploaie deasa si rece(13 grade). Soarele ne mai “zambeste” din cand in cand dar tempratura se incapataneaza sa ramana scazuta. Dimineata am schimbat placutele de la pantofii de ciclism deoarece perechea cea veche s-a uzat chiar daca era noua cand am plecat din Romania. In mod normal astazi trebuia sa fie zi de pauza dar am preferat sa mergem mai departe fiind motivati de dorul de casa. Mai avem aproape 1500 km pana la Bacau dar, de cand directia noastra de mers a devenit vest-est, parca pedalam mai cu spor. Partea proasta e ca nu ne putem bucura pe deplin de zonele prin care trecem. Suntem in zona Tirolului, o zona foarte frumoasa de altfel, aproape de granita cu Germania. Majoritatea etapelor de pana acum au fost in zone de munte dar nu ne putem satura de asta. Cam in doua zile ar trebui sa ajungem in capitala valsului.

flori si munti... imagine specifica Tirolului

ziua 27, joi 16 august 2007

2007-08-17T10:44:00.000-07:00

Dalaas-Landeck-Innsbruck-Buch(140 km)
Zi foarte urata astazi. Plecam dimineata din Dalaas cu norii negri deasupra. Suntem constienti ca din moment in moment va incepe ploaia. Si, intr-adevar, dupa cativa kilometri vine… marunta si rece. Suntem pregetiti, bineinteles si pentru astfel de etape. Mersul a devenit rutina iar pe o vreme ca asta aproape nici nu ne dam seama ca cand trecem cele doua pasuri ale zilei, Flexenpass(1784m) si Albergpass(1802m). Doar strangem din dinti si de ghidon si mergem inainte prin ploaia deasa. Kilometri trec si ne apropiem de cel de-al doilea mare oras al Austriei pe care il vizitam in expeditia noastra, Innsbruck. Cu vreo 20-30 km inainte de oras ploaia se opreste dar norii nu dispar de pe cer. Avem noroc totusi ca in cele 2-3 ore petrecute aici nu a plouat deloc. Asadar am ajuns si la primarie unde am sta de vorba cu viceprimarul orasului, dl. Christoph Platzgummer. Primarul, de fapt primarita din Innsbruck nu era in acel moment in localitate. Domnul Platzgummer ne-a primit foarte amabil in biroul dansului chiar daca era ocupat. A ramas placut surprins de actiunea noastra, ne-a felicitat si ne-a urat success mai departe in drumul nostrum spre casa. Un mic ghinion am avut exact in momentul cand am vrut sa facem o fotografie cu domnul viceprimar, cand batreia aparatului s-a epuizat… Asta este…”ramane pe data viitoare”. Am mai stat de vorba cu doi ciclisti amatori de aici care s-au aratat foarte interesati de expeditia noastra si au promis ca vor scrie ceva pentru noi pe blog. Parasim apoi Innsbruck-ul iar dupa inca 30 de kilometri ne cazam intr-o mica localitate numita Buch. Seara a inceput sa ploua din nou. Speram ca maine va fi mai bine.

Un pranz "la bordura"

Cu doi ciclisti din Innsbruck

Ziua 26, miercuri 15 august 2007

2007-08-15T23:57:00.000-07:00

Disentis-Chur-Vaduz(Lichtenstein)-Feldkirch(Austria)-Dalaas (140km)

Dinineata e destul de racoare. Suntem la 1280m si avem de coborat spre localitatea Chur. Merge bine… pedalam cu 35-40 km/h, asta pana incepe catararea spre statiunea Films. Zona este superba, cu pereti inalti de stanca ce insotesc soseaua. Panta foarte abrupta ne duce in statiunea care este plasata excelent pentru practicarea sporturilor de iarna. Coboram apoi in partea cealalta cu aproape 80 km/h spre Chur. Este un orasel destul de mare al Elvetiei. Aici, ca mai prin toate localitatile, sunt sute de steaguri elvetiene ceea ce dovedeste ca oamenii de aici sunt mandri de tara lor… si au si de ce sa fie. Aici mergem sa lasam mesajul bacauanilor chiar la primarie unde ne primeste, foarte amabil insusi primarul. Mai facem cateva mici cumparaturi pentru ca sunt ultimii kilometri in Elvetia. De dimineata am schimbat putin traseul si am hotarat sa nu mai mergem spre Davos ci sa mai trecem un stat pe lista celor vizitate, Lichtenstein. Si nu ne-a parut rau deloc. Lichtenstein-ul nu are mai mult de 30 km de la un capat la altul, dar merita vizitat. Si astazi am nimerit si intr-o zi de sarbatoare nationala: este ziua regelui. Toate magazinele si institutiile sunt inchise iar toata lumea petrece in cinstea regelui. Strazile Vaduzului, capitala regatului sunt pline de oameni. Spectacole in aer liber… ce mai…atmosfera cam ca la Zilele Bacaului. Parasim oraselul iar dupa vreo 12 km suntem deja la Feldkirch, in Austria. De aici urmam directia est si dupa inca vreo 25 km ne cazam intr-un satuc ce are un nume asemanator cu al unui oras mult mai celebru, de peste ocean, Dalaas. Maine pornim direct in panta spre pasul Flexenpas (1784m).

Primarul din Chur este impresionat de albumul bacaului

Ziua 25, marti 14 august 2007

2007-08-15T23:37:00.000-07:00

Brig-Furkapass(2436m)-Oberalppass(2044m)-Disentis (130 km)
Plecam din Brig dimineata devreme…astazi urcam pe cel mai inalt pas din Elvetia care figureaza pe traseul nostru, pasul Furkapass la 2436m si totodata al doilea pas ca altitudine de aici, dupa Umbrailpass(2505m). Soseaua ne duce in amonte pe valea raului Rhone. Trecem de altitudinea de 1000 m si apar legendarele cantoane elvetiene, satucuri de munte frumos aranjate. Personal mi-am dorit de foarte mult timp sa vizitez aceasta tara si pot spune ca nu m-a dezamagit deloc. Ajungem dupa vreo 40 km in localitatea Furka de unde incepe propriu-zis catararea spre pas. Suntem la 1300 m si mai avem de urcat peste 1100 in 16 km. Noroc ca ne-am obisnuit cu astfel de "episoade". Usurel, usurel kilometri trec si ajungem in Gletsch la 1750 m de unde se bifurca drumul catre Grimselpass (2165m) in stanga si Furkapass spre care mergem noi, in dreapta. La peste 2200m este un hotel cu vedere spre o cascada ce curge dintr-un ghetar. Ajungem si sus unde este destul de frig. Luam o bluza de vant pe noi si pornim cu viteza la vale prin virajele stranse. Din Andermatt (1300m) urmeaza cea de-a doua catarare a zilei, pasul Oberalppass la 2044m. Este cu 10 metri mai inalt decat Transfagarasanul nostru. Urcarea este ceva mai lejera decat pe Furka, dar coborarea este cel putin la fel de spectaculoasa. Ne cazam in Disentis, in localitatea de unde izvoraste Rinul, dupa 130 km.

Plecarea de la Centrul Sportiv din Brig

Un alt Transfagarasan...

"Cima Coppi" din Elvetia

ziua 24, luni 13 august 2007

2007-08-14T11:55:00.000-07:00

Chamonix (Franta) – Brig (Elvetia) 140 km
De azi a inceput o noua etapa in turul nostru. Directia preponderenta de acum este Vest-Est. Cu alte cuvinte a inceput lungul si obositorul drum spre casa. Cred ca fiecare din noi, desi suntem in lumea civilizata, lumea occidentala, se gandeste si isi doreste mai mult ca oricand sa ajunga acasa. Parasim Chamonix-ul pe o dimineata racoroasa (16 grade Celsius), aruncand o ultima privire nostalgica masivului Mont Blanc. Trebuie de acum sa depasim momentul nereusitei noastre si sa ne montam psihic pentru etapele pe care le avem de parcurs spre casa. Avem totusi constiinta impacata ca am facut tot ce a depins de noi. Mai avem asadar vreo 25 km pana la granita cu Elvetia. Pana acolo avem de trecut pasul Col des Montes 1461 m. Urcarea nu este foarte dificila, coboram apoi spre Elvetia. La vama nu este absolut nimeni. Urmeaza apoi, urcarea spre al doilea pas al zilei, Col de Forclaz 1527 m. De sus se vede foarte spectaculos orasul Martigny. Parca trebuie sa aterizam acolo. Soseaua perfecta, ne permite sa coboram cu 65-70 km/h. Oraselele prin care trecem sunt foarte cochete si curate. Impresia pe care o avem, cel putin, despre aceasta parte a Elvetiei, este ca e o tara perfecta, dar oarecum plictisitoare. Totul este pus in ordine, dar parca nu se intampla nimic. Nu este galagia din Italia sau diversitatea din Franta, este doar perfectiunea Elvetiei. Ne cazam la un hotel sportiv la intrarea in localitatea Brig, dupa 140 km preponderent cu vant din spate.

Orasul Martigny

ziua 22, 23- 11,12 august 2007

2007-08-14T11:43:00.000-07:00

Sambata dimineata vreme superba pe crestele Alpilor. Vizibilitate excelenta. Ne minunam de maretia varfurilor si crestelor care ne inconjoara. Bineinteles nimeni nu se incumeta sa atace panta spre varful Mont Blanc du Tacul (4248 m), prima parte a traseului. Este o fata expusa cu numeroase crevase si seracuri. Dupa ce bem un ceai facut la primus, din zapada, hotaram sa facem o plimbare pe ghetar si eventual sa urcam pe unul din varfuletele stancoase din apropiere. Uneia din fetele care au venit cu echipa din Bucuresti, i-a fost putin rau din cauza altitudinii. Nici noi nu ne simtim chiar extraordinar, dar e OK. Suntem putin ametiti si avem o usoara senzatie de greata. Secretul e sa nu faci miscari bruste si eforturi inutile. La altitudine, din cauza rarefierii aerului, orice miscare necesita un efort deosebit. Parcurgerea cu rucsacul in spate a catorva zeci de metri de panta iti provoaca inima sa bata ca o locomotiva, iar plamanii „urla” dupa oxigen. Organismul uman are nevoie de o perioada de adaptare la noile conditii; este ceea ce alpinistii numesc: aclimatizare. Aceasta perioada difera, de la om la om, in functie de altitudine si de pregatirea fizica. Pentru un varf ca Mont Blanc, un om sanatos ar avea nevoie, teoretic, de 2-3 zile de aclimatizare la altitudinea de 3500-3800 m inainte de „atacarea” varfului.
Asadar, plecam la o mica miscare prin apropiere. Pe ghetar este recomandat sa mergi cu coltarii in picioare si legat cu coechipierul in coarda, mai ales dupa ninsori abundente. In urma acestora se formeaza asa-numitele poduri de zapada, care ascund crevasele. Mergand singur poti cadea, foarte usor, intr-una din aceste capcane, care poate avea chiar cateva zeci de metri adancime. Ne intoarcem la corturi spre dupa amiaza, dupa o tura in care am exersat mersul la pioleti si coltari pe fete inclinate de zapada inghetata, catarare mixta pe stanca si gheata, coborarea in rapel. Seara urcam la refugiu, care se afla cu 100 m mai sus decat tabara de corturi pentru a manca o supa calda. Refugiul Cosmiques este o adevarata cabana de creasta, aici nelipsind nimic. Toata lumea isi lasa intr-o alta camera coltarii, pioletii si bocancii si isi ia cate o pereche de slapi cu care sa stea inauntru. Aprovizionarea refugiului cu alimente se face cu elicopterul. Aici toata lumea este amabila; se vorbeste in toate limbile. Coboram apoi la corturi. Maine este ultima zi in care ne putem permite sa incercam atacarea varfului. Suntem foarte dezamagiti deoarece realizam ca sansele noastre sunt aproape nule. Nimeni nu a incercat sa parcurga traseul spre Mont Blanc du Tacul. Noi nu putem in nici un caz sa fim primii care incearca, deoarece nu cunoastem zona si sunt alte echipe mult mai experimentate. In noaptea de sambata sau duminica, cativa alpinisti francezi au incercat, dar pe la 3.30 s-au intors. Dimineata ne-am dat seama pana unde au ajuns. Parcursesera cam un sfert din imensa fata inzapezita, dar au fost opriti, probabil de o avalansa, care s-a declansat chiar din dreptul urmelor lasate de ei prin zapada. Duminica dimineata privim la echipele de alpinisti care pleaca sa-si incerce norocul, dar se intorc recunoscandu-se invinsi in fata muntelui. Astazi nu este de urcat. Strangem corturile intr-o stare de dezamagire profunda. Nu vorbim aproape deloc intre noi. In tabara noastra se simte o atmosfera de frustrare. Pana la urma: asta este – n-a fost sa fie... poate la anul. Bucurestenii hotarasc sa mai ramana o noapte sus si sa incerce maine. Noi coboram cu telecabina inapoi in Chamonix, aici ne cazam pentru ultima noapte in Franta. Aveam nevoie de aceasta cazare pentru a ne odihni bine. Seara au coborat si baietii din Bucuresti, renuntand si ei la varf. Dupa amiaza a inceput sa ninga, iar prognoza meteo spune ca vremea se va strica din nou. Maine vom porni „spre casa”. Ne asteapta cateva etape de munte greu in Elvetia.

Cu prietenul nostru Sorin din Bucuresti

DEZAMAGIRE... varful nu poate fi "cucerit"

ziua 19, 20, 21- 8, 9, 10 august 2007

2007-08-14T11:32:00.000-07:00

Chamonix – zile de asteptare a vremii bune
Toate au mers excelent pana aici. Vremea nu tine cu noi. De marti ploua aproape in continuu, iar sus in munte, bineinteles, ninge. Pana in ziua de vineri nu s-au petrecut evenimente notabile; doar am stat si am asteptat. Am recuperat echipamentul de munte pe care l-am trimis din tara inca inainte de plecare. Am ajuns si la primaria din Chamonix, unde am lasat mesajul nostru si am povestit celor de acolo despre noi si locurile de unde venim. Am primit incurajari si cateva cuvinte in album chiar de la secretarul general al primariei. Pe zi ce trece dezamagirea noastra e din ce in ce mai mare. Joi dimineata am plecat pregatiti sa urcam cu telecabina pana la Aiguille du Midi (3842 m), dar nici macar aceasta nu merge decat pana la prima statie Plan de l’Aiguille (2310 m). Sus ninge in continuu iar zapada proaspata are aproape 1 m in creasta. Nu e bine deloc; mai stam o zi in Chamonix. Dupa ce a plouat toata noaptea fara intrerupere, vineri dimineata vedem, in sfarsit, albastrul cerului. Avem o speranta cu toate ca stim ca va fi foarte foarte dificil acolo sus dupa atatea zile de ninsoare continua. Nu stam pe ganduri si impreuna cu cei din Bucuresti, cu care am hotarat sa ne unim fortele, urcam la aproape 3800 m la Aiguille du Midi. Aici, iarna in toata regula. Ne pregatim echipamentul, ne punem coltarii si ne legam in coarda pentru a cobora spre saua Cosmiques la 3540 m unde vom instala tabara de corturi. De unde ne lasa telecabina se coboara pe o creasta ingusta si foarte expusa in prima parte. Portiunea necesita mare atentie. Ajungem pe la 2-3 dupa amiaza in sa, unde instalam corturile. Zapada proaspata are peste 1 m grosime. Soarele arde cu putere. Isi fac aparitia, rand pe rand, mai multe echipe de alpinisti. De la refugiul Cosmiques (3613 m) aflam ca traseul spre Mont Blanc se va deschide abia duminica sau luni. Ar fi sinucidere curata sa se aventureze cineva pana atunci; din cauza zapezii proaspete cazute in ultimele zile si a soarelui, cam la interval de 30 min., cade cate o avalansa de pe versantii care ne inconjoara. Bubuitul produs de acestea reteaza entuziasmul oricui si iti aduce aminte ca muntele nu trebuie subestimat. Dupa lasarea serii frigul pune stapanire peste tabara. Temperatura scade la -5-10 grade, iar in timpul noptii este si mai frig.

in Chamonix

cu secretarul general al primariei din Chamonix

Coborarea de la Aiguille du Midi spre Saua Cosmiques

Tabara din Saua Cosmiques

Consiliul Judetean Bacau reprezentat la 3613 m

ziua 18, 07 august 2007

2007-08-14T11:31:00.001-07:00

Courmayeur-Chamonix (Franta)
Dimineata ploioasa in Courmayeur. Ne aflam la cativa kilometri de tunelul care trece pe sub creasta Alpilor, chiar pe sub masivul Mont Blanc si face legatura intre Italia si Franta. Aici, din pacate, traversarea pe biciclete este interzisa, asa ca incercam sa gasim o solutie. Dupa o jumatate de ora de negocieri cu soferii, gasim un ceh cu o duba goala care accepta sa ne treaca tunelul fiind impresionat de noi si expeditia noastra. Dupa mai bine de 11 km suntem in Franta. Ne urcam pe biciclete si pedalam in viteza spre Chamonix, la vale, prin ploaia rece de munte. Gasim destul de greu cazare in frumoasa statiune de la poalele Mont Blanc-ului. Suntem dezamagiti de vreme, dar speram ca se va imbunatati in curand si ca vom reusi sa ajungem pe varf zilele acestea. Termenul limita pe care l-am alocat etapei alpine este pana duminica seara, pentru ca luni sa incepem lungul drum spre casa. Dupa ce ne instalam in camera iesim la o plimbare prin statiune. Aflam ca tot astazi ajung in Chamonix si alti cativa prieteni alpinisti din Bucuresti. Si pentru ca nu eram destui bacauani in Chamonix, ne intalnim si cu alpinistul Cristi Nanu, care a reusit sa urce pe varful Mont Blanc chiar in ultima zi de vreme buna. Spre seara ajung si bucurestenii care isi instaleaza corturile intr-un camping. Prognoza meteo pe urmatoarele zile nu este prea buna, iar dezamagirea noastra este din ce in ce mai mare.

ziua 17, 06 august 2007

2007-08-14T11:26:00.000-07:00

Torino-Aosta-Courmayeur (140 km)
Dimineata ne echipam si ne indreptam spre sediul primariei din Torino, unde ne asteapta doamna Viorica. Acolo ne-am intalnit si cu alti oficiali carora le-am transmis mesajul bacauanilor si de la care am primit complimente si incurajari pentru ceea ce facem. Gasim apoi cu dificultate drumul spre Aosta, deoarece indicatoarele ne indreapta spre sosele pe care nu avem voie sa mergem cu bicicletele. Intram in sfarsit pe soseaua care merge pe valea raului Aosta paralel cu autostrada spre crestele alpilor. Dupa cateva zile petrecute la ses parca ni sa facut iarasi dor de munte. Kilometri trec repede deoarece vantul bate puternic din spate si am facut si o zi de odihna in Torino. Apar deja crestele inzapezite ale Alpilor. Este superb. Valea Aosta trece printre varfuri care depasesc 3500m inaltime. In Aosta nu am gasit cazare si horatam sa mergem mai departe pana in Curmayeur. Aici suntem in mijlocul Alpilor in ultima statiune de munte din Italia inaintea granitei cu Franta. Ne cazam iar seara, dupa o plimbare prin statiune, ne pregatim pentru trecerea de maine in Franta.

La primaria din Torino, cu doamna Viorica Nechifor

ziua 16, 05 august 2007

2007-08-14T11:20:00.000-07:00

Torino, zi de pauza

Dimineata luam legatura cu doamna Aurelia Mirita, presedinta Asociatiei Fratia, asociatie care reprezinta comunitatea romaneasca din Torino si doamna Viorica Nichifor, redactor al site-ului in limba romana al primariei si fixam o intalnire la pranz. Este duminica iar institutiile sunt inchise. Facem cateva fotografii pentru site si pentru ziar pe malul raului Po care traverseaza orasul iar apoi suntem intervievati de catre d-na Viorica. O mare surpriza am avut cand am aflat ca va veni sa ne salute un ciclist roman care locuieste in Torino si care a aflat de expeditia noastra de pe internet. Dupa cateva minute de conversatie cu el, Daniel isi da seama ca este vorba de Ovidiu Burghelea, un fost ciclist din Ploiesti cu care s-a intalnit in cateva competitii pe vremea cand practica ciclismul ca sport de performanta. Actualmente Ovidiu locuieste in Torino impreuna cu prietena lui Laura si lucreaza intr-un magazin, bineinteles, de biciclete. In afara de aceasta slujba este antrenorul unui club de ciclism de juniori. Aceasta activitate o face ca voluntariat iar visul lui este sa faca o echipa formata integral din romani si cu care sa faca performanta in Italia. Este un om cu suflet mare, un om care se lupta din rasputeri pentru dezvoltarea ciclismului din Romania. Are foarte multe idei in acest sens si si-a promis ca nu se va lasa pana nu le va pune in practica. Dupa ce i-am povestit pe unde a trecut traseul nostru ne-a invidiat pentru ca desi este in Italia de vreo 5 ani, el nu a reusit sa ajunga pe acolo, din lipsa de timp. Dupa ce ne despartim de cele doua doamne urmand ca maine sa ne intalnim si cu cativa oficiali din primarie, ramanem pe mainile lui Ovidiu si Laura care se ofera sa ne fie ghizi pentru o zi in Torino. Sunt niste oameni extraordinari care s-au bucurat enorm de venirea noastra. Ne-au invitat la ei acasa unde ne-au servit cu o ciorba romaneasca binevenita dupa mai bine de doua saptamani in care nu am mancat nimic autohton. Vizitam apoi centrul orasului cu imensele piete si cu frumoasele cladiri vechi. Fiecare piata parca e mai frumoasa decat cealalta, cu monumente, statui, fantani… Torino este un oras multinational, aici locuind de la chinezi pana la africani si indieni. Din pacate nu am putut sa vedem Sfantul Giulgiu deoarece biserica era inchisa. Au ramas multe de vazut dar o zi este prea putin pentru a vizita un oras ca Torino. Tarziu, in noapte s-a terminat si plimbarea noastra. Le multumim inca o data celor doi prieteni, Ovidiu si Laura pentru tot ce au facut pentru noi si pentru omenia de care au dat dovada.

cu reprezentantii romanilor din Torino

cu Ovidiu Burghelea, antrenor al unei echipe de ciclism in Torino

ziua 15, 04 august 2007

2007-08-14T11:15:00.000-07:00

Ponte Tresa-Novara –Torino (160km)
Ne indreptam astazi spre unul din principalele noastre obiective: Torino. Dupa ce trecem cateva “dealuri” care ne-au mai ramas din zona Lombardiei, intram in Piemont. Spre Torino, soselele sunt plate iar drumul este usor plictisitor. Ne descurcam destul de greu prin labirintul de sosele din aceasta zona. La munte era mai simplu. Sunt strazi pe care nu avem voie sa intram cu bicicletele iar indicatoarele spre torino ne trimit exact pe acele strazi…Pana la urma gasim drumul cel bun si ajungem dupa amiaza in “Orasul Frate”. Aici ne intalnim cu un grup de biciclisti de la o organizatie care promoveaza mersul pe bicicleta in locul celui cu masina. Se intalnesc de doua ori pe luna pentru a protesta in fata primariei pentru un mers mai in siguranta pe bicicleta prin oras. Facem cateva fotografii impreuna dupa care cautam un loc in care sa putem dormi. E sambata iar pe la primarie e deja inchis. Ne cazam la un hotel in apropierea centrului. Maine ar trebui sa ne intalnim cu persoanele noastre de contact, din primaria Torino si de la Asociatia Fratia care reprezinta comunitatea bacauanilor de aici. Seara am iesit putin prin labirintul de stradute inguste sa vizitam orasul. Este unul multinational aici putand intalni marocani, romani, africani, chinezi si, cred, toate natiile de pe pamant. Ne intalnim cu un prieten al lui Dan Garleanu care lucreaza aici in torino cu care petrecem cateva ore iar apoi mergem inapoi la hotel. Maine vom sta aici si vom incerca sa ne intalnim cu autoritatile si cu reprezentantii romanilor.

In fata primariei, cu adeptii Masa Critica

Intr-una din pietele din centrul orasului

ziua 14

2007-08-06T01:03:00.001-07:00

Val Chiavenna-Lugano(Elvetia)-Ponte Tresa(Italia) (100 km)

De ieri suntem deja in regiunea Lombardia. Aici chiar daca suntem in zona montana, clima este influentata de Marea Mediterana. E mult mai cald iar vegetatia are de asemenea influenta mediteraneana. Bicicletele curg linistite pe soseaua ce merge pe malul vestic al lacului Como. Peisajul este superb. De jur imprejurul lacului sunt versanti abrupti de munte, iar localitatile de pe mal se aseamana oarecum cu Monte Carlo. Este cald si bine iar moralul echipei este bun. Pana la Menaggio unde vom parasi malul lacului pentru a trece granita in Elvetia, traversam vreo cinci tunele, cel mai lung dintre ele avand aproape 4 km lungime. Ajungem si la intersectia care ne arata ca mai avem 27 km pana la Lugano. De aici incepe o catarare peste versantul de langa lac. O panta nu prea lunga dar destul de inclinata ne ridica pulsul cu cateva zeci de batai. Coboram apoi si intram pe malul lacului Lugano. Trecem fara probleme prin vama de la granita, politistii de frontiera elvetieni fiind chiar de acord sa faca o poza cu colegul lor roman, Dan Garleanu. Soseaua care coboara in serpentine pe langa lac spre Lugano, unde acum cativa ani s-au tinut Campionatele Mondiale de Ciclism pe Sosea, ne aminteste de circuitul de Formula 1 de la Monaco, Monte Carlo. Lugano este un oras frumos si nici nu ai crede ca face parte din Elvetia cand vezi vegetatia mediteraneana de aici. Palmierii de prin oras te duc cu gandul mai degraba la Coasta de Azur. Cautam primaria orasului pentru a transmite mesajul nostru. O gasim nu fara dificultati, datorita strazilor cu sens unic de aici. Reusim sa luam si cateva cuvinte in album de la un reprezentant al primarului. Lasam cateva pliante si CD-uri cu fotografii la Centrul de Informare Turistica. Ne oprim la un suc iar dupa cateva minute doi tineri ne intreaba daca suntem romani. Sunt doi compatrioti de-ai nostri, ea din Iasi iar el din Sibiu care locuiesc de foarte mult timp in Elvetia. Se bucura ca au intalnit patru romani in Lugano. Compatriotii pe care i-am intalnit pana acum au fost extraordinari si am simtit caldura din sufletul lor si un mare dor de casa care era amplificat de intalnirea cu noi. S-au bucurat cu totii si ne-au felicitat ca, prin actiunea noastra, contribuim la o imagine pozitiva asupra romaniei in Occident. Ne continuam apoi drumul care ne duce inapoi in Italia. Dupa cativa kilometri ne cazam la un hotel la iesirea din Ponte Tresa. Patronul de aici a fost ciclist de performanta si a organizat un Fan Club al ciclistului Stefano Garzelli, castigator al Turului Italiei. Seara adimiram frumusetea lacului Lugano. Maine vom pleca spre Torino. Speram ca vremea va tine in continuare cu noi.

Lacul Como

La vama elvetiana

In fata primariei din Lugano

Fan Club Stefano Garzelli

ziua 13

2007-08-06T00:58:00.000-07:00

Prato-Passo di Stelvio (2758m)-Bormio-Tirano-Sondrio-Val Chiavenna (140 km)

Vreme frumoasa dimineata la poalele Alpilor. Ne pregatim sufleteste pentru lunga si obositoarea catarare spre pasul Stelvio. Avem de urcat o diferenta de nivel de 1850m pe o distanta de 25 km. Impreuna cu alte grupuri de ciclisti veniti de prin toate colturile lumii, inclusiv din Australia, pornim sa cucerim celebrul pas. Aceasta zona a Alpilor este diferita de cea din Dolomiti, creste massive asemanatoare Fagarasului ne inconjoara acum. Pe varfurile de peste 3500m ce stau in fata noastra se gasesc ghetari imensi. Soseaua urca constant. Usor, usor kilometrii trec. Ajungem pe la 2000 m unde se gaseste un hotel cu toate dotarile. Altimetrul arata la un moment dat 2544m. Suntem pe “Varful Moldoveanu” cu bicicleta si mai sunt peste 200 de metri de urcat. Doar peisajul si gandul ca vom ajunge acolo sus ne face sa uitam de oboseala. Sunt 47 de serpentine iar ultimii 6 kilometri sunt marcati pe sosea. Distingem pe asfalt si pe parapetii de pe marginea soselei incurajarile tifosssi-lor italieni pentru ciclistii din Il Giro ( Turul Italiei). Visam ca facem si noi parte din pluton si parka vedem zecile de mii de suporteri incurajandu-ne. Ultimul kilometru, 500, 200 de metri. Gata! Am ajuns! Suntem pe cel mai inalt pas din Europa, Stelvio (2758m), care a purtat de foarte multe ori titlul de Cima Coppi in Turul Italiei. Acest titlu este dat celui mai inalt pas pe care il ating ciclistii in anul respectiv. Deci el poate sa difere de la o editie la alta. De asemenea si in turul nostru in Europa, Stelvio este echivalentul Cima Coppi. Acest nume este dat in memoria marelui ciclist Fausto Coppi un erou national al Italiei. Exista acolo sus chiar un monument inchinat lui. In pas este plin de turisti, ciclisti, si motociclisti. De aici se poate urca pe varfurile de peste 3900m din zona. Sunt multe hoteluri si restaurante. Chiar cand am ajuns in varf auzim o voce din public:”Bravo romanilor!” Ne dam seama ca nu suntem singurii romani de aici. Chiar cel care ne-a servit cu un suc pentru ca am sarbatorit in mod sportiv victoria, este roman. Aflam de la el ca sunt vreo 14 romani care lucreaza aici pe Stelvio. Ne trimite la un alt restaurant aflat putin mai jos unde patronul nu este atat de dur, si unde putem sta de vorba mai mult cu romanii. Acolo il intalnim pe Daniel, un baiat din Cluj, barman si ospatar si doua fete din Tulcea. Se bucura extraordinar de venirea noastra. Ne servesc cu o portie de paste bologneze si ne pregatim pentru coborare. Ne roaga sa ramanem sa dormim acolo, dar nu putem pentru ca am ramane in urma cu graficul. Pornim cu viteza vantului spre Bormio dupa ce facem cateva fotografii la panoul care ne indica locul si altitudinea la care ne aflam. Trebuie sa stai cateva minute la coada pentru aface o poza acolo deoarece sunt sute de ciclisti care ajung sus si fiecare vrea sa aibe cate o amintire. Coborarea este spectaculoasa. Pe liniile drepte bicicleta ajunge la 80 km/h, iar apoi franam pana la 10-15 km/h pentru a trece prin acele de par. Trebuie sa fii foarte atent. Se poate intampla usor un accident si, sa cazi de pe bicicleta la 50-60 de km/h nu este prea placut. Ajungem in Bormio. Norii negrii de ploaie s-au adunat deasupra muntilor. De aici ar trebui sa trecem peste pasurile Foscagna si Bernina, ambele la peste 2300m in Elvetia spre San Moritz, dar hotaram sa coboram spre Tirano. Sus in munti e deja furtuna si nu am fi avut nici o sansa sa urmam traseul initial. La Tirano facem dreapta pe soseaua de pe dreapta raului Adda si ajungem dupa vreo 33 km la capatul nordic al lacului Como. Inca vreo 10 km si gasim cazare in localitatea Val Chiavenna desi e destul de tarziu.

cu romanii de pe Stelvio

...alti romani

ziua 12

2007-08-06T00:55:00.000-07:00

Alta Badia-Passo Gardena (2121m)-Bolzano-Merano-Prato (140km)

Plecam pregatiti din nou pentru o catarare la paste 2000 m. Este ultima din Dolomiti , Passo Gardena la 2121m, pas peste care a trecut de nenumarate ori plutonul Turului Italiei. Urcam fara probleme iar sus suntem de acord ca a fost cea mai usoara dintre cele parcurse pana acum in Dolomiti. Cateva fotografii si coboram pe celalalt versant spre Val Gardena, o alta statiune unde se organizeaza etape ale ale Cupei Mondiale la ski alpin. Frumos. De acum ne-am obisnuit cu peisajul si localitatile acestei regiuni. Bicicletele curg cuminti la vale. Altitudinea scade rapid si ajungem in valea raului Sarco la 370 m. Mai sunt 23 km pana in Bolzano pe soseaua ce merge paralel cu autostrada. Versantii impaduriti strajuiesc valea de o parte si de alta a ei. Cateva tunele si ajungem in Bolzano de unde, dupa ce mancam repede ceva, pornim spre directia nord-vest spre Merano. Nu zabovim prea mult si mai castigam cativa kilometri urmand valea raului Adige. Maine vom urca pe cel mai inalt pas al Italiei, Passo di Stelvio la 2758m. Ne cazam la o pensiune in Prato. In acasta zona din apropierea granitei cu Elvetia si Austria se vorbeste preponderant limba germana iar oamenii si cultura de aici sunt influentate de cele ale popoarelor germanice. In Prato parca am intrat in patria ciclistilor. Am vazut mai multi decat oriunde. Plutoane intregi isi incearca fortele prin aceste locuri. Sunt cu siguranta atrasi de faima pasului Stelvio. Maine vom porni direct spre acesta pe o catarare de vreo 25 de kilometri.

urcarea spre Passo di Gardena

ziua 11

2007-08-06T00:50:00.000-07:00

Auronzo-Cortina D’Ampezzo-Alta Badia (La Villa)

Dimineata 16-17 grade Celsius in Auronzo la plecare. Dan Garleanu reuseste sa faca o pana chiar in primii metri ai etapei dar o rezolvam. Urmeaza catararea spre pasul Tre Croce (1809 m). Panta medie este undeva la 7-8 % dar urcusul se inaspreste spre final ajungand la 10-12%. Nu este totusi foarte greu de urcat. Problema mai mare este cu frigul. Suntem transpirati iar vantul e rece si nu reusim sa ne incalzim nici macar la urcare. Cateva fotografii pe varf si apoi o coborare de cativa kilometri pe o diferenta de nivel de 500 m pana in celebra statiune Cortina D’Ampezzo. Nu ne mai saturam privind imprejurimile. Dolomitii ne inconjoara ca o cetate din toate partile. Nu mai avem cuvinte sa exclamam cat de frumos este. Azi am avut noroc si cu vremea fiind soare toata ziua. Intram in plina viteza in Cortina care este cu adevarat “perla” Dolomitilor. Stam aici cateva ore sa admiram statiunea. Gasim in sfarsit primaria si intram sa transmitem mesajul nostru celor de aici. O domnisoara draguta ne conduce intr-o alta cladire unde ne intampina chiar primarul orasului. Este un tanar de 29 de ani, un om cu mult bun simt. Este impresionat de noi si de expeditia noastra. Ne multumeste pentru vizita si pentru mesaj si, dupa ce ne scrie vateva randuri in album si facem cateva fotografii impreuna ne ofera un album de prezentare a statiunii in care adrezeaza cateva urari reprezentantilor Consiliului Judetean Bacau, ne ureaza drum bun si noroc. Incercam sa mancam ceva pentru a prinde forta dar ne lovim de o problem ape care am mai intalnit-o si in zilele precedente: intre orele 14 -17 bucatariile restaurantelor sunt inchise si nu se serveste nimic cald. Este foarte dificil sa gasesti un loc deschis unde sa poti manca intre aceste ore. Ne potolim totusi foamea cu un sandwisch si pornim spre a doua mare catarare a zilei, pasul Falzzarego si apoi pasul Valparola (2192m). Mergem bine. Panta depaseste pe alocuri 10%. In varf suntem cu totii de accord ca este cela mai frumos pas pe care l-am facut vreodata si asteptam nerabdatori sa vedem ce ne mai ofera Dolomitii. Coboram apoi in viteza spre Alta Badia (1457m). Hotaram sa innoptam aici. Astazi era oricum programata o zi de pauza astfel ca suntem in grafic. Vestea ca maine vremea va fi buna ne ridica moralul pentru a doua zi.

cu primarul din Cortina D Ampezzo

ziua 10

2007-08-06T00:39:00.000-07:00

Villa Santina-Ampezzo-Auronzo(70 km)

O ploaie de munte ne-a amanat cu vreo ora plecarea in etapa de astazi. Micul dejun in Italia nu este la fel de bogat ca in Austria sau, mai ales in Ungaria, dar intr-un fel e bine ca nu am mancat mult deoarece primii kilometri ai etapei sunt in catarare. Dupa ce am gresit drumul facand de pomana vreo 5 km intr-o alta directie, incepem sa urcam spre pasul Mauria la 1300 m. Plecarea este de la 400 metri altitudine dar urcarea nu este chiar atat de grea insa spre finalul pasului oboseala acumulata se resimte in ritmul respiratiei si in gambele care au impins deja sute de kilometri pana aici. Dupa cateva serpentine Dolomitii ne apar in fata in toata splendoarea lor. Nu ne mai saturam privindu-i. Ne oprim foarte des pentru fotografii. Vremea e buna iar moralul echipei de asemenea bun. Ajungem sus dupa 45 de kilometri unde mai luam o bluza pe noi pentru a ne proteja pe coborare deoarece suntem transpirati si, LA VALEEE! Coboram cu 55-60 km/h pe o sosea excelenta. Trecem ca vantul prin satucurile de la poalele Dolomitilor, satucuri foarte cochete cu casute de bun gust. E impresionant. Ajungem in Auronzo si hotaram sa mancam o pizza. Am pierdut destul de mult timp cu intarzierea plecarii si cu desele opriri de pe traseu si ceasul s-a facut destul de tarziu. Ar mai fi cam 35 km pana in Cortina D’Ampezzo in care avem de urcat pasul Tre Croce la 1809 m pe o diferenta de nivel de 1000 m. Ne-ar lua destul timp si am ajunge tarziu acolo. Hotaram sa ramanem in Auronzzo si datorita faptului ca in Cortina preturile la cazare variaza intre 50 si 200 de euro/persoana/zi. Avem timp si de o plimbare prin statiune. Seara mai facem cateva ajustarila biciclete, improvizam un sistem pentru a fixa o camera video pe ghidonul bicicletei pentru a filma din mers si ne culcam asteptand ziua de maine. Urmeaza etapele cele mai grele, cu pasuri de peste 2000 m.

la intrarea in Auronzo

pregatim bicicletele pentru a doua zi

ziua 9

2007-07-30T11:45:00.001-07:00

Bad Bleiberg-Hermagor-Kotscach-Tolmezzo(Italia)-Villa Santina (120 km)

Dimineata, gazda noastra ne scrie cateva randuri in album, facem cateva fotografii si suntem gata de drum. Primii kilometri sunt in coborare e destul de devreme si e cam racoare, asa ca ne imbracam mai gros, nefiind nici incalziti. Dupa cativa km de coborare intram pe soseaua 111 care merge paralel cu Raul Gail spre vest in amonte pe langa o creasta de munte care desparte Austria de Italia. Depasim oraselul Hermagor sin e indreptam spre Kotschach unde vom face stanga si dupa 14 km vom trece in Italia prin pasul Plokenpass la 1360 m altitudine. O ploaie ne retine ceva timp dar reusim sa mancam ceva. Catararea spre pas e destul de dificila cu destule portiuni de peste 10 % inclinatie. Drumul incepe sa urce in serpentine. Zona este superba. De fapt cam de aici am intrat in cea mai frumoasa etapa a traseului nostrum, zona Alpilor adevarati. Creste stancoase strajuiesc soseaua de o parte si de alta a ei. Urcam incetisor muntele admirand peisajul. Trecem si prin cateva tunele si ajungem sus. De aici, Italia. Intre cele doua tari nu mai exista de mult timp vama. Norii amenintatori au stat cam toata ziua deasupra noastra dar cu noroc am reusit sa pacalim ploaia. Apoi, o coborare de vreo 30 de km cu o diferenta de nivel de 1000 m pana in Tolmezzope care atingem 80 km/h. Nu gasim cazare si mergem mai departe inca 8 km pana in Villa Santina unde ramanem sa innoptam. Maine avem doua pasuri grele de trecut pana la Cortina D’Ampezzo. Speram sa avem vreme buna.

ziua 8

2007-07-30T11:39:00.001-07:00

Koflach-Twimberg-Mosel-Bruckl-St. Veit-Villach-Bad Bleiberg (150 km)

Dupa un mic dejun gustos la batranii austrieci si cateva fotografii pornim mai departe pe soseaua ce urca prin padure. E dimineata, cerul e innorat si e destul de racoare. Avem de urcat primul pas al zilei pana la altitudinea de aproape 1200 de metri. Panta e destul de abrupta. Dupa vreo 17 kilometri de efort suntem in varf. Ce am observat este comportamentul civilizat al soferilor. Este un mare respect pentru cei care merg pe bicicleta. Daca soseaua are curbe fara vizibilitate stau chiar si cativa kilometric in spatele tau fara sa claxoneze. Te depasesc cu grija si fara se te incomodeze in vreun fel. Mai intalnim ciclisti pe sosea cu care ne salutam. Din varf urmeaza o coborare abrupta pe care am savurat-o cu totii, lasand bicicletele sa curga la vale nemaipunandu-ne problema ca poate aparea o gaura in asfalt. Urmeaza catva kilometri de plat iar apoi cea mai dificila catarare a zilei si a turului de pana acum: peste 1000 de metri diferenta de nivel in 15 kilometri. Dar asta nu spune mare lucru. Primii kilometri sunt destul de lejeri, panta nedepasind 5% inclinatie dar de pe la km 6-7 incolo am mers, si o spun cu mana pe inima, pe cea mai grea panta pe sosea pe care am facut-o vreodata. Kilometri intregi de panta de 15-16 %. Respiram ca niste locomotive iar greutatea rucsacilor o simtim mai mare ca niciodata. Ne oprim la o pensiune pe la altitudinea de 1300 metri pentru a ne odihni putin si a bea ceva dupa care ne continuam drumul. Ajungem in varf la aproape 1700 metri. Acolo vedem turisti destul de in varsta care fac drumetii montane, turisti traditionali cu pantaloni din aceia pana sub genunchi cu bretele, cu camasi albe si palarii pe cap. Frumos. Toata lumea zambeste. Austriecii sunt un popor foarte primitor si civilizat si au si o tara extraordinar de frumoasa. Coboram destul de prudent panta fiind foarte inclinata iar soseaua nefiind chiar stralucita din punct de vedere al calitatii. Soseaua coboara apoi pe firul unei ape pana in Bruckl unde face dreapta spre St. Veit. Kilometri trec. Ajungem pe langa lacul Ossiacher See spre Villach unde ne-am propus sa ramanem sa ne cazam. Nu gasim chiar in Villach ci intr-o statiune frumoasa (Bad Bleiberg). Dupa ce mancam ceva la un restaurant traditional ne pregatim de culcare. Maine vom trece frontiera in Italia.

cu gazdele noastre din Koflach

ziua 7

2007-07-30T11:23:00.000-07:00

Heiligenkreuz-Graz-Koflach (140 km)

Plecam dimineata de la motelul la care am stat spre unul din orasele mari pe care ne-am propus sa le vizitam, Graz. Avem cam 75 de kilometri pana acolo. Nu apucam sa pedalam prea mult ca observam pe partea dreapta cateva steaguri printe care si unul romanesc. Este un club cultural romano-austriac. Ne intampina un tanar cu care incercam sa vorbim in engleza. Ne intreaba:

-“Where are you from?”

-“We are from Romania.”

-“Aaa, sunteti romani…haideti, veniti incoace. Numele meu e Alex…”

E primul roman pe care l-am intalnit pe meleaguri straine. Ne ofera ceva de baut si stam cateva minute de vorba cu el in care aflam ca are 23 de ani si este din Fagaras. A plecat in Austria imediat dupa Revolutie si nu a mai fost in Romania de 7 ani.

Trec rapid cele 75 de borne pana in Graz, drumul fiind plat si neavand alte probleme. La inceput a fost destul de dificil cu orientarea prin oras; ne-a dezorientat o tipa pe care am intrebat-o unde este primaria si ne-a trimis undeva la un Mall. Pana la urma am aflat. Este chiar in centrul orasului. Grazul este un oras cam de marimea Iasului. Am ramas placut impresionati de ce am vazut acolo. Unul din principalele mijloace de transport ale austriecilor este bicicleta. De la copii pana la oameni in varsta foarte, foarte multi o folosesc. Dupa ce facem cateva fotografii in piata din centrul Grazului, mergem la Primarie, unde suntem primiti excelent de un oficial ( Burgermaister). Este foarte impresionat de noi si de expeditia noastra. Se uita pe albumul fotografic al judetului si ne promite ca va vizita in curand orasul nostru. Se intorsese de curand din Romania unde a vizitat Sibiul si Timisoara.Dupa ce ii transmitem mesajul bacauanilor si ii oferim pliantele cu judetul nostru, ne scrie catava cuvinte in album si dupa ce parafeaza textul cu stampila primarului, ne ureaza drum bun si sa ducem la bun sfarsit ce ne-am propus.

Dupa vizita la Primarie mergem sa mancam ceva, si cand sa plecam incepe ploaia. Ne echipam cu hainele impermeabile si pornim la drum, ca mai avem destui kilometri pana in Koflach unde ne-am propus sa ajungem si e destul de tarziu. Ne mai ia ceva timp pana iesim din oras. Soseaua intra intr-o zona mai frumoasa, o zona de munte.Vremea tine cu noi si ploaia se opreste. Trecem si printr-un tunel cam de un km lungime, tunel perfect luminat si semnalizat. Ajungem in sfarsit, destul de tarziu in Koflach unde gasim cazare la iesirea din orasel, intr-o zona superba de munte, la o casa unde locuiau doi batrani austrieci. Si de data aceasta legitimatia lui Dan de membru al International Police Association a facut minuni, un politist ajutandu-ne sa gasim cel mai bun loc pentru cazare. Zona aduce oarecum cu Obcinele Bucovinei de pe la noi. Suntem obositi, nu mai pierdem multa vreme si ne culcam…De maine incep treburile serioase: avem doua pasuri de trecut.

In Primaria din Graz, prezentam reprezentantului primarului albumul judetului.

Primaria din Graz

...cu un mic ajutor reusim sa gasim si iesirea spre Koflach

Ziua 6, joi 26 iulie

2007-07-26T13:08:00.000-07:00

Balaton Alsoors-Sumeg-Kormend-Heiligenkreuz(Austria)-(175 km)

Dupa ce ne-am odihnit excelent la pensiunea de pe malul Balatonului, ne trezim dimineata devreme, luam micul dejun si ne pregatim de drum. Astazi speram sa trecem frontiera in Austria. Cum am mai spus-o, maghiarii sunt foarte amabili si ne-am simtit foarte bine. Am dat o “nota buna” statiunii de la Balaton si credem ca si noi am facut o imagine pozitiva despre tara si orasul nostru, despre romani, in general. Plecam asadar spre capatul vestic al lacului pe soseaua ce serpuieste pe malul nordic. Mergem intr-un ritm bun, vantul bate preponderent din spate dar ce este mai important este ca temperature a coborat la valori normale. Dimineata este chiar racoare. Dupa 90 de kilometric de rulaj, ne atrage atentia de departe un castel medieval din localitatea Sumeg. Ne uitam la ceas; nu este prea tarziu si hotaram sa il vizitam. As spune ca seamana cu cetatea Rasnovului de la noi. Atmosfera medievala din cetate este sustinuta de oamenii care poarta vesmintele acelor vremuri. Frumos. Plecam apoi mai departe spre frontiera austriaca. Mai avem cam 80 de kilometri pana acolo, kilometri pe care ii facem intr-un ritm bun. La ora 18 ajungem si la vama. Nu avem probleme, vamesii rasfoind rapid pasapoartele noastre si dandu-ne drumul dupa ce au ramas impresionati de traseul nostru.
Nu mergem decat cativa kilometri pe teritoriul Austriei si hotaram sa ramanem sa innoptam la un motel din Heiligenkreuz. Aflam de la gazda noastra ca tot aici au fost cazati in trecut fotbalistii de la echipele Farul Constanta si Poli Timisoara. Frumos si curat in Ungaria dar si mai frumos si mai ingrijit este in Austria. Si abia am patruns cativa kilometri in aceasta tara. Abia asteptam sa vedem ce ne mai asteapta. De maine incep zonele frumoase, zonele pe care le asteptam de cand am plecat din tara, zonele muntilor Alpi.

Pensiunea din Alsoors

La Castelul din Sumeg

La frontiera austriaca

Biserica din localitatea Heiligenkreutz

Ziua 3,4,5

2007-07-25T11:56:00.000-07:00

Ziua 3, luni 23 iulie 2007

Cluj-Napoca – Oradea – Arad (250 km)

Dupa o noapte in care ne-am odihnit bine, plecam dimineata devreme din Cluj_Napoca cu gandul de a ajunge mai aproape de Arad. De acum a devenit rutina; kilometrii curg, noi inaintam incet si sigur. Pana la ora 11 este destul de bine, temperatura nu trece de 35 grade, dar de la aceasta ora incepe calvarul, se pare ca zilele acestea, canicula este stapana peste tara, iar noi simtim din plin asta pe bicicleta. Avem multi kilometri de parcurs si tragem tare de noi dimineata deoarece la amiaza ritmul de mers este mai lent. Cautam sa nu pierdem timp aiurea; nici macar fotografii nu facem prea multe. Parca fara sa ne dam seama ne apropiem de Arad si realizam ca e posibil sa ajungem pana acolo chiar astazi, chiar daca sunt cam 250 km. E bine ca soarele nu a reusit sa ne reduca din etuziasm. Apar inevitabilele dureri provocate de sa, durerile de umeri, dar reusim incurajandu-ne unul pe altul sa trecem peste ele. Suntem o adevarata echipa, iar Daniel, liderul nostru, ia intotdeauna cele mai bune decizii. De la inceput am fost constienti ca primele etape, si cele mai lungi, vor fi grele si ne-am pregatit psihic pentru asta. Gandul de a pasi cat mai repede spre alte meleaguri ne ajuta sa trecem peste greutati. Ajungem si in Arad, aproape epuizati; gasim dupa vreo doua tentative, un loc in care sa innoptam.

Ziua 4, marti 24 iulie 2007

Arad – Nadlac – Szeged – Kiskoros (160 km)

Dimineata ne trezim destul de odihniti si entuziasmati; astazi trecem granita. Parcurgem rapid cei 50 km pana la vama de la Nadlac, facem cateva fotografii, spunem fiecare, in fata camerei, cateva cuvinte in care nu ne ascundem emotiile si plecam cuminti spre punctul de control, de data asta pe la cel pentru cetatenii europeni. Nu este deloc aglomerat. Trecem repede de controlul pasapoartelor si starnim admiratia vamesilor romani si maghiari pentru curajul nostru. Gata! Suntem in Ungaria. Vorbim la telefon cu cei de acasa, care ne incurajeaza. O mica problema, pe care Daniel o rezova repede, si la drum spre Szeged. Este foarte cald; termometrul arata 41 grade. Ca peisaj, nu suntem prea impresionati de ceea ce vedem, dar parca soseaua este ceva mai bine intretinuta decat pe la noi. Exista pe langa sosea, o pista ingusta pentru biciclete, dar pe care nu prea putem sa mergem, din cauza ca ar trebui sa pedalam cu viteza foarte mica. Preferam sa mergem pe sosea, chiar daca teoretic nu prea avem voie, pista de bicicleta fiind intrerupta. De fapt aceasta pista este prezenta doar in interiorul localitatilor. Oricum am trecut si pe langa o masina a politiei, dar nu ne-a oprit nimeni. Ajungem si in Szeged, facem cateva fotografii la intrarea in oras si pornim mai departe. Este un orasel frumos, strazile foarte bune, bine gandite pentru o circulatie cat mai fluenta a masinilor, pietonilor si ciclistilor. Am observat ca lumea este foarte disciplinata, iar pe biciclete merg multi oameni de toate varstele. Observam ca lumea pe strada intoarce capul dupa noi, speram admirativ. Suntem mandri. Ajungem dupa 160 km in Kiskoros, unde intram sa ne cazam. Gasim o pensiune convenabila ca pret unde innoptam. Maine speram sa ajungem la Balaton, unul din principalele puncte de atractie ale Ungariei.

Ziua 5, miercuri 25 iulie 2007

Kiskoros – Dunafoldvar – Balaton Alsoor (Balaton Almadi) (150 km)

Plecam hotarati spre Balaton, temperatura este ceva mai normala. Drumul nu ne pune in dificultate si ajungem la Balaton destul de repede. Hotaram sa ramanem peste noapte in statiunea Balaton Alsoor pe malul nordic al lacului, dupa 150 km pe sa. E o statiune micuta dar foarte cocheta. Este adevarat ca vecinii nostri, in ciuda faptului ca nu au un relief ca al nostru, stiu sa profite de orice le ofera tara lor. Lacul Balaton este un exemplu in acest sens, de jur imprejurul lui fiind o adevarata industrie in turism. Este o curatenie exemplara, totul este aranjat si bine gandit. Singurele probleme au fost ca nu am gasit o casa de schimb valutara. Totul arata foarte bine, iar oamenii sunt primitori. Mergem pentru cateva fotografii pe malul lacului unde cative oameni, iubitori ai cicloturismului ne intreaba de unde suntem si unde mergem. Castigam repede admiratia celor de acolo mai ales datorita echipamentului nostru. Dupa cateva tentative de a gasi un loc unde sa dormim, ne salveaza niste politisti cu care a vorbit Dan, ca doar el e reprezentantul politiei in echipa noastra. Facem schimb de pliante de prezentare cu cel care s-a ocupat de cazarea noastra. Preturile nu sunt foarte diferite de cele de la noi. Avem timp sa „verificam” si cat de rece este apa Balatonului. Dupa ce-am mancat o pizza la o terasa, facem o plimbare de revenire si apoi ne culcam asteptand sa vedem ce ne rezerva urmatoarele zile. Temperatura devine normala si asta ne bucura.

Ziua 2, duminica 22 iulie

2007-07-22T16:09:00.000-07:00

Odorheiu Secuiesc – Tg. Mures – Cluj-Napoca (192 km)

Ne trezim dimineata devreme pentru a profita cat mai mult de racoare. Mancam rapid ceva si plecam. Mergem destul de bine pana in Tg. Mures, unde ajungem in jurul orei 12. Facem cateva fotografii la in intrare in oras. Deja dogoreste. Nu putem pedala mai mult de 15-20 km fara a ne opri pentru a ne hidrata. Apa din bidoanele pe care le avem la bicicleta, se incalzeste, iar in 10 min. nu se mai poate bea. Soseaua este foarte buna si inaintam cu 25-30 km/h. Pe drum ne salutam si cu alte grupuri de cicloturisti care vin din sens opus. Pe dealul dinainte de Ludus, termometrul arata 40 grade Celsius. Stam ceva timp la o terasa, la umbra, unde bem cel putin 2 litri de lichid fiecare. Pornim spre Cluj pe soarele dogoritor. Privim cu invidie la o cireada de vaci care se racoreste in raul Mures. Rotile bicicletelor inainteaza pe covorul de asflat incins. Mai glumim intre noi pentru a mai uita de caldura. Ne rugam pentru zile mai racoroase. Pe la ora 17 ajungem in Campia Turzii, orasul meu natal (Sebastian Sascau). Urmeaza Turda, iar apoi dealul Feleacului. Temperatura parca mai scade putin, ajungand pe la 30-32 grade Celsius. Ni se pare chiar racoare. Cateva poze pe varful dealului, iar apoi o coborare periculoasa spre Cluj-Napoca. Un sofer care venea de pe o strada laturalnica a tinut sa ne reaminteasca de faptul ca mai avem inca pana sa devenim europeni, neacordandu-ne prioritate si obligandu-ne la manevre periculoase, la viteza de peste 50 km/h, pentru a evita un accident care se putea incheia foarte rau. Trecem peste acest momet neplacut, iar la ora 20.30 ajungem in Cluj-Napoca, unde ajutati de cativa prieteni ai lui Dan Garleanu, gasim repede cazare. Mancam ceva si speram ca maine va fi o zi mai racoroasa.

Ziua 1, sambata 21 iulie

2007-07-22T15:54:00.000-07:00

Bacau – Miercurea Ciuc – Odorheiu Secuiesc (193 km)

A dat Dumnezeu si a venit si “ziua cea mare”. Dupa o noapte in care aproape nu am inchis nici un ochi, fiecare din noi facand ultimele ajustari ale bicicletelor si completand sau renuntand la cate ceva din bagaj, ne intalnim cu totii in fata sediului Consiliului Judetean pentru plecarea oficiala. Suntem singuri, minutele trec, incepe sa se adune lumea - in principal cunoscuti, prieteni, familie, presa locala. Ne cuprind pe fiecare din noi emotii care se amplifica odata cu cresterea numarului celor prezenti. Suntem in centrul atentiei, toti ochii sunt atintiti asupra noastra si nu suntem obisnuiti cu asta. Fotografii, filmari, strangeri de mana, urari de bine si sanatate...Dam fiecare cate un scurt interviu pentru televiziune. Apare si presedintele Consiliului Judetean, domnul Dragos Benea care ne scrie emotionat cateva randuri in albumul judetului pe care il avem cu noi si in care incercam sa strangem de prin locurile de pe unde vom merge, semnaturi, stampile si cateva randuri oficiale.prietenii nostri ciclisti au venit sa ne insoteasca o parte din drum. Cativa dintre ei sunt chiar din Moinesti. Urmeaza fotografii pentru presa, imbratisari si luari de ramas bun cu familia, prietenii. Costica este poate cel mai emotionat. Se imbratiseaza cu lacrimi in ochi cu sotia lui, cu care s-a casatorit in urma cu mai putin de o saptamana. Vine apoi momentul in care plecam, suntem un mic pluton de vreo 15 ciclisti. Pornim. E ora 10.00, iar temperatura e deja peste 35 grade Celsius. Intentionam sa ajungem astazi pana la Baile Homorod (175 km). Primii 50 km ai traseului au fost destul de obisnuiti. Rulam in pluton si parca nu realizam inca ce ne asteapta. Ne oprim in Comanesti sa mancam ceva, apoi ne despartim si de insotitorii nostri, care fac cale intoarsa. Mai avem in jur de 80 km pana in Miercurea Ciuc. Am ramas singuri, doar noi patru cu bicicletele si rucsacii nostri. Nu fortam prea tare, temperatura sare de 40 grade si parca fierbem. Avem noroc cu cativa nori care acopera din cand in cand soarele. Urcam pasul Ghimes care, in ciuda faptului ca are aproape 1200 m altitudine, temperatura e caniculara. Ajungem si in Miercurea Ciuc. Cateva poze si „pe cai”. E destul de tarziu si mai avem un pas de trecut pana la destinatie. Spre seara temperaturile devin mai normale si incepem sa mergem mai cu spor. Trecem pasul Vlahita (990 m) iar la ora 21 ajungem in Baile Homorod, unde, supriza, nu gasim cazare. Hotaram sa mai mergem vreo 20 km pana in Odorheiu Secuiesc. Ajungem pe la ora 22 si suntem foarte obositi, dar avem noroc si gasim destul de repede cazare la o pensiune. Nu mai avem chef de nimic. Mancam ceva, facem un dus si ne culcam. Maine avem o zi grea si e important sa ne odihnim.

conferinta de presa

2007-07-19T05:54:00.000-07:00

Clubul de turism "Veniti cu Noi" a sustinut miercuri 18 iulie in Sala Mica a Consiliului Judetean o conferinta de presa in care a prezentat mass mediei locale si centrale proiectul "Drum spre Europa". Dupa aceasta prezentare, membrii expeditiei au raspuns intrebarilor ziaristilor care s-au aratat foarte interesati de subiect mai ales datorita faptului ca o actiune de asemenea anvergura este fara precedent in Bacau. Ideea principala pe care au transmis-o cei patru ciclisti a fost ca si-ar dori ca aceasta expeditie sa constituie un prim pas in dezvoltarea cicloturismului bacauan la acest nivel, sa ne aliniem tarilor occidentale si la acest capitol iar actiunea sa fie un exemplu pentru tinerii iubitori ai sportului cu pedale.

Sambata 21 iulie, ora 9:30 se va da "startul" oficial din fata Prefecturii Bacau. Asteptam, asadar concetatenii sa ne fie alaturi la plecare.

foto: de la stanga la dreapta Daniel Zanescu-liderul grupului, Dan Garleanu, Remus Lupu-presedinte Veniti cu Noi, Sebastian Sascau, Costel Silav.

Prezentare Proiect

2007-07-11T12:42:00.001-07:00

DRUM SPRE EUROPA

ITINERAIRE VERS L'EUROPE

ITINERARIO AD EUROPA

WEG ZU EUROPA

Consiliul Judetean Bacau

http://www.csjbacau.ro/

Clubul de Turism Veniti cu Noi

http://www.vcnb.3x.ro/

e-mail: vcn_remus@yahoo.com

Clubul de Turism “Veniţi cu Noi” desfăşoară proiectul “Drum spre Europa”, care are drept scop promovarea valorilor educativ-formative ale cicloturismului şi sportului montan, a preocupării tinerei generaţii pentru menţinerea unei bune stări de sănătate şi crearea unei imagini demne a cetăţenilor din comunitatea noastră în Europa prin stimularea turismului sportiv în acord cu principiile ecologiste.

Obiectivul principal al proiectului este prezentarea judetului Bacău, ca obiectiv turistic şi sportiv, în state din Europa, respectiv realizarea contactelor oficiale cu reprezentanţi din localităţile principale de pe un traseu de aprox. 4389 km. prin 6 tari europene, limitrofe Munţilor Alpi, traseu străbătut pe biciclete de un echipaj format din patru sportivi, într-o perioada de 44 de zile.

În cadrul aceluiasi proiect, cei patru tineri vor face şi ascensiunea vârfului Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Europa de Vest.

Costurile, estimate la valoarea de 68105 RON, vor fi decontate în proporţie de până la 70% de către Consiliul Judeţean Bacău – Finanţator al Proiectului.

Proiectul “DRUM SPRE EUROPA” are drept ţel realizarea contactului, de tip mesageri ai comunităţii băcăuane, cu administraţiile şi grupurile de tineri dintr-o serie de localităţi de pe traseul stabilit ca şi tur al Munţilor Alpi, prin şase ţări europene.
Pentru echipa de ciclişti, alpinişti şi fotografi băcăuani, acest proiect reprezintă o parte dintr-o serie de expediţii care vor viza promovarea în premieră a unor forme de manifestare şi comunicare civică cu ajutorul experimentelor sportive.
Prin activităţile desfăşurate se promovează turismul şi activităţi adiacente acestuia, susţinând ideea realistă, benefică şi duală a parteneriatelor cu societăţi comerciale care pot înţelege şi îşi pot permite să susţină financiar–material activităţile ce concretizează obiectivele propuse în proiect.

Punctele de reper ale traseului sunt: Bacău - Brasov 166 km - Sebeş 188 km - Arad 204 km - Pecs 284 km - Balaton 114 km - Graz 260 km - Bad St. Leonhard 86 km - Villach 115 km – Tolmezzo 96 km - Cortina d’ Ampezzo 97 km - Bolzano 90 km - Edolo 108 km - St. Moritz 79 km - Lugano 120 km – TORINO 186 km - Aosta 117 km – Chamonix 59 km - (Escaladarea Vf. Mont Blanc) - Visp 111 km - Disentis 103 km - Davos 120 km - Landeck 104 km - Tirol 173 km - St. Johann 28 km - Radstadt 95 km - Leoben 147 km - Wien 163 km - Gyor120 km -Budapesta 119 km -Szolnok 107 km - Oradea 151 km - Cluj 146 km - Tg. Mures 100 km - Gheorghieni 98 km - Bacău 135 km.

Echipajul s-a format în urma unor selecţii riguroase pe o structură definită:
- un reprezentant al autorităţilor locale judeţene: Daniel Zănescu - Conducătorul expediţiei
- un reprezentant al elevilor/studenţilor: Dan Gîrleanu - Resp. tehnic-organizatoric
- un reprezentant al mass-media: Sebastian Sascău - Resp. prezentare media
- un reprezentant al cadrelor didactice: Costică Silav - Resp. financiar

La intoarcerea echipei de cicloturism va fi conceput un CD cu fotografiile şi filmările realizate pe parcursul desfăşurării proiectului, care va fi oferit atât reprezentanţilor Consiliului Judeţean Bacău, cât şi reprezentanţilor comunităţilor locale care s-au declarat interesate şi au lamsat chemări către comunităţile localităţilor, din Uniunea Europeană, cu care acestea au semnat acorduri de înfrăţire.

Vor fi organizate întâlniri cu presa, ocazie cu care echipa formată din cei 4 sportivi vor prezenta un rezumat al parcurgerii întregului traseu şi al ascensiunii Vârfului Mont Blanc, vor pune la dispoziţie fotografii şi vor răspunde la întrebările ziariştilor

Pe site-ul organizaţiei va fi prezentat atât narativ cât şi pritr-o galerie foto întregul proiect, astfel încât el să constitue:
o sursă de inspiraţie şi pentru alte cluburi şi organizaţii interesate;
o sursă pentru evaluarea externă a proiectului;
un model de manifestare a spiritului întreprinzător, într-unul din cele mai bune sensuri ale cuvântului, al cetăţenilor români;
o dovadă a faptului că organizaţia “Veniţi cu Noi”, cu ajutorul determinant al Consiliului Judeţean, încurajează înţelegerea reciprocă între persoanele active din ţări diferite.
Site-ul va fi înregistrat în web links al organizaţiilor de specialitate: sport şi mediu

Mediatizarea expediţiei
Înainte
Expediţia se va bucura de o vizibilitate deosebită în presă. Sunt vizate aparitii TV (obiectivul fiind de 3 aparitii TV pe posturi naţionale), apariţii radio (obiectivul fiind de 5 apariţii radio la posturi bucureştene şi băcăuane), articole în minim 3 din cotidienele Evenimentul Zilei, Jurnalul National, Ziarul, Libertatea, Cotidianul, newslettere pe liste de internet dedicate ciclismului, alpinismului şi sportului în general. Expediţia va fi prezentată pe un site dedicat.
În timpul expediţiei
Site-ul expediţiei va afişa în permanenţă ştiri din timpul desfăşurării cât şi site-uri alpine internaţionale. Ştirile vor fi preluate şi transmise prin newslettere.
Dupa expediţie
- Apariţii TV (sunt vizate minim 3 aparitii TV)
- Apariţii radio (sunt vizate minim 6 aparitii radio)
- Expoziţie foto intinerantă (Bucureşti, Bacău, Iaşi, Cluj, Braşov)
- Apariţii pe site-uri naţionale şi internaţionale
- Articole scrise (sunt vizate minim 3 articole în presă)

Portofoliu:

DANIEL ZĂNESCU

Referent - Consiliul Judeţean Bacău, în cadrul “Serviciului public judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de SALVAMONT”
- student la facultatea “G. Bacovia”– specializarea marketing

Performanţe
Ciclism – Cicloturism – Mountain Bike-ing
1995 - începutul practicării cicloturismului
1997- prima expediţie de peste 1000 km-5 zile-2 pers, (obiective principale: Transfăgărăşanul şi Valea Oltului)
1998 – 1999 - ciclism de performanţă la Clubul Sportiv “Voinţa”- Piatra Neamţ
- Numeroase participări la concursuri de ciclism profesionist şi de amatori, cu rezultate deosebite.
1999 – expeditia “Turul Munţilor Carpaţi”-1880 km-10 zile-4 pers (obiective: soseaua Transalpină precum şi parcurgerea altor trasee în premieră )
2000 – expediţia “Turul Carpaţilor Meridionali” 2000 km-18 zile-2 pers (obiective: Defileul Dunării -Transfăgărăşan - Transalpina)
2001 – expediţia “Turul Carpaţilor Orientali”- 9 zile-1000 km -3 pers (obiective: traversarea Munţilor Călimani, trasee în premieră)
2002 – expediţie “Muntenia –Maramureş” – 1400 km-8 zile-3 pers
2004 – tura de iniţiere în expediţii cicloturistice -5 pers din care 3 incepatori - 4 zile -650 km
2006 – expediţie “Turul României”-1200 km- 8 zile- 6 pers
Ture cicloturistice de pregătire 2-4 zile în diferite zone din ţară
Trasee cicloturistice în premieră, în Judetul Bacău
Trasee de mountain –bike de dificultate mare
Alpinism - Trekking
- Organizator şi/sau participant la numeroase ture montane de vară şi de iarnă în Munţii: Ceahlău, Rodnei,. Rarău-Giumalău, Hăsmaş, Nemira, Ciucaş, Piatra Mare, Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraş, Parâng, Iezer-Păpusa, Retezat, Apuseni
- 3 expediţii montane de vară (minim 7 zile) în Munţii Făgăras, Munţii Retezat, Munţii Parâng
- Ture alpine de iarnă în Munţii Piatra Craiului, Munţii Ceahlău, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Bucegi
- Participarea la Concursuri în cadrul Campionatului Naţional de Turism Montan, organizat de Federaţia Română de Turism Sportiv, ca membru al echipajelor Clubului de Turism “Veniţi cu Noi”
- Participarea la concursuri de orientare turistică si cros montan
- Participarea la concursul MDM chalenge Romania 2001

DAN GÎRLEANU

Agent de Poliţie – Detaşamentul Poliţiei de Intevenţie Rapidă - Bacău
- student la Universitatea Babeş-Bolyai – Cluj – Facultatea de Psihilogie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Performanţe
Ciclism – Cicloturism – Mountain Bike-ing
1998 - începutul practicării cicloturismului
1998 – 2003 – ture de iniţiere şi anduranţă în jud. Bacău – participări la concursuri zonale cu rezultate notabile
2004 – tura de iniţiere în expediţii cicloturistice -5 pers din care 3 incepatori - 4 zile -650 km
2005 – traseu de verificare potenţial cicloturistic traseu: Bicaz – Neagra- Piatra Sura – Vf. Dochia – Fântânele – Durău
2006 – expediţie “Turul României”-1200 km- 8 zile- 6 pers
Ture cicloturistice de pregătire 2-4 zile în diferite zone din ţară
Trasee cicloturistice în premieră, în Judetul Bacău
Trasee de mountain – bike de dificultate mare
Alpinism – Trekking; Speologie
- Ecaladarea Vârfului Elbrus – M.ţii Caucaz, cel mai înalt vârf din Europa, 5644 m, anul 2004
- Organizator şi/sau participant la numeroase ture montane de vară şi de iarnă si escaladă în Munţii: Ceahlău, Rodnei, Rarău-Giumalău, Hăsmaş, Nemira, Ciucaş, Piatra Mare, Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraş, Parâng, Iezer-Păpusa, Retezat, masivul Apuseni, Bistriţei, Tarcău, Latoriţei, Lotului, Căpăţânei, Cernei, Mehedinţi, Postăvaru,
- 4 expediţii montane de vară (minim 7 zile) în Munţii Făgăras, Munţii Retezat, Munţii Parâng, Munţii Leaota
- 6 Ture alpine de iarnă în Munţii Piatra Craiului, Munţii Ceahlău, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Bucegi, Ciucaş, Postăvaru
- Participarea la Concursuri în cadrul Campionatului Naţional de Turism Montan, organizat de Federaţia Română de Turism Sportiv, ca membru al echipajelor Clubului de Turism “Veniţi cu Noi”
- Participarea la concursuri de orientare turistică si cros montan
- Străbaterea şi studierea: Avenul Pionerilor, Avenul Fără Fund, Peşterea Galbena, avene şi peşteri din zona „Lumea Piedută” – Carpaţii Occidentali şi Peştera Rătei – M.ţii Bucegi

SEBASTIAN SASCĂU

Fotoreporter – Trustul Media „Deşteptarea” - Bacău
- absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport - Universitatea Bacău

Performanţe
dublu campion national de atletism in 1999 - atlet de performanta
Ciclism – Cicloturism – Mountain Bike-ing
1996 - începutul practicării cicloturismului
1999 – expeditia “Turul Munţilor Carpaţi”-1880 km-10 zile-4 pers (obiective: soseaua Transalpină precum şi parcurgerea altor trasee în premieră )
2001 – expediţia “Turul Carpaţilor Orientali”- 9 zile-1000 km -3 pers (obiective: traversarea Munţilor Călimani, trasee în premieră)
2002 – expediţie “Muntenia –Maramureş” – 1400 km-8 zile-3 pers
2004 – tura de iniţiere în expediţii cicloturistice -5 pers din care 3 incepatori - 4 zile -650 km
Ture cicloturistice de pregătire 2-4 zile în diferite zone din ţară
Trasee cicloturistice în premieră, în Judetul Bacău
Trasee de mountain –bike de dificultate mare
Alpinism - Trekking
- Organizator şi/sau participant la numeroase ture montane de vară şi de iarnă în Munţii: Ceahlău, Rodnei,. Rarău-Giumalău, Hăsmaş, Nemira, Ciucaş, Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraş, Parâng, Iezer-Păpusa, Retezat, Apuseni, Tarcău, Bistriţei, Călimani
- 3 expediţii montane de vară (minim 7 zile) în Munţii Făgăras, Munţii Retezat, Munţii Parâng, Munţii Apuseni
- Ture alpine de iarnă în Munţii Piatra Craiului, Munţii Ceahlău, Munţii Rarău-Giumalău, Munţii Bucegi, Munţii Ciucaş
- Participarea la Concursuri în cadrul Campionatului Naţional de Turism Montan, organizat de Federaţia Română de Turism Sportiv, ca membru al echipajelor Clubului de Turism “Veniţi cu Noi”
- Participarea la concursuri de orientare turistică si cros montan
- Participarea la concursul MDM chalenge Romania 2001
- Trasee de escalada în masivele Ceahlău, Hăşmaş, Bucegi, Piatra Craiului, Rarău
- Atestat ca instructor-formator in turismul montan.

CONSTANTIN SILAV

Preparator în cadrul Facultăţii de Inginerie a Universităţii din Bacău, catedra UPIMIF
- doctorand Inginerie Industrială - Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice - Universitatea “Politehnică” din Bucureşti

Performanţe
Ciclism – Cicloturism – Mountain Bike-ing
2003 - începutul practicării cicloturismului
2004 - tura de initiere - 3 pers.; 3 zile; 600 Km - Maramureş
- tura de iniţiere în expediţii cicloturistice -5 pers din care 3 incepatori - 4 zile -650 km
2005 - tura cicloturistica - 3 zile; 4 pers.; 550 Km -Bicaz- Sovata - Borsec
2006 - expediţie “Turul României”-1200 km- 8 zile- 6 pers
Ture cicloturistice de pregătire 2-4 zile în diferite zone din ţară
Trasee cicloturistice în premieră, în Judetul Bacău
Trasee de mountain –bike de dificultate mare
Alpinism - Trekking
- Ture montane de vară şi de iarnă în Munţii: Ceahlău, Cernei, Hăsmaş, Bucegi, Făgăraş,
- Participarea la Concursuri în cadrul Campionatului Naţional de Turism Montan, organizat de Federaţia Română de Turism Sportiv, ca membru al echipajelor Clubului de Turism “Veniţi cu Noi”

Clubul de Turism „Veniţi cu Noi“ este o asociaţie constituită în baza ideii de realizare a cadrului de organizare, sprijinire şi orientare a forţelor civice în favoarea unei bune funcţionări a societăţii civile, de formare a opiniei publice, de educare în spiritul respectării normelor de conduită civilizată, a dezvoltării calităţilor morale şi de voinţă prin activităţi specifice scopurilor propuse.
Organizaţia desfăşoară preponderent activitate cu şi pentru tineri, având drept scop susţinerea soluţiilor şi alternativelor necesare schimbării mentalităţii, a comportamentului individual şi comunitar, promovarea turismului montan, ciclismului şi al artei, asumarea unei politici educaţionale care să vizeze comunitatea şi implicarea ei în problemele de mediu şi dezvoltare durabilă. Pe plan local şi internaţional asociaţia este bine cotaţă în urma rezultatelor activităţii desfăşurate până acum şi este solicitată ca partener datorită seriozităţii cu care se implică.